Ochii imi sunt deschisi si mirati, parul ciufiulit, iar chipul meu care cu cateva ore inainte era rosu, s-a albit instantaneu. Ma uitam ciudat la fereastra pe care brunetul o lasase deschisa in urma lui. Nici nu a ramas pana dimineata, sau macar sa ma sarute inca o data. Am facut ceva in seara asta si nu vreau sa o regret. Faza cand mi-a spus ca ma iubeste, desi ar trebui sa ma bucur ca l-am cucerit ma face sa ma simt ciudat. Adica eu nu il iubesc pe el, dar totusi sentimentul asta ca el este al meu, ma face o invingatoare.
Ma ridic lenesa din pat, si inchid geamul pentru ca era racoare. Imi fac un dus rapid pentru a scapa de moleseala si de oboseala care ma acaparasera. Deci, pe cuvantul meu, nu vreau sa va mint. A fost o noapte bestiala, cred ca una dintre cele mai bune, extreme si jucause pe care le-am avut. Nu a fost un singur moment de plictiseala. Ma simteam atat de bine incat la un moment dat ma speriam si nu intelegeam ce sa fac ca sa capat mai mult. Si acum sunt bulversata de cele petrecute. Vreau sa dau de el si sa-l intreb ce se intampla.
Le sun pe fete pentru a le spune ca vreau sa iesim la un suc mai tarziu, dupa care incep sa ma pregatesc. Astazi ma imbrac lejer. Cu un maieu larg cu un model frumos cu fluturi mov si o pereche de blugi scurti, iar in picioare o pereche de sandale simple. Parul mi-l prind intr-un coc dragut, ma dau cu putin balsam de buze dupa care mananc niste cereale.
Era o zi calduroasa, insa ma simteam bine deoarece vantul batea agale aducand cate o briza racoroasa ce ma facea sa tresar. Eram fericita, faceam trei pasi mari si doi mai mici. Ma uitam in jur pe la babele care barfeau de zor, la fetitele "inocente" de varste cuprinse intre 9 si 12 ani imbricate indecent. La cateii care fugeau unul in jurul cozii altuia bineinteles cu scopul lor précis si asa zisii baieti de cartier, cu haine largi si frizura lui Frankenstein ce aliniasera sticlele de bere, ca astfel sa se dea ei mari ca stiu ce e aia viata.
Mda... in ziua de azi, totul era cat se poate de normal si era abia ora 6. Ajunsa la terasa, am intrat pe turbo, nu mai imi tacea gura de loc si toata lumea radea de mama focului la glumele mele. Acolo erau Temari, Ten Ten, Shikamaru, Gaara, Neji, Choji si inca cativa tipi si tipe mai mari, pe care nu le cunosteam, insa ma simteam chiar bine, fiind in centrul atentiei. Totusi piesele cele mai importante cum ar fi Naruto, Hinata si Sasuke lipseau. Desi eram de putin timp la fostul meu liceu, imi facusem intr-o saptamana mai multi prieteni decat reusisem sa imi fac timp de 2 ani. Si asta ma ducea cu gandul la toate prejudecatile care exista in lumea asta. Oamenii se dau numai pe langa cei frumosi ca astfel sa-si faca reputatie. Insa defapt toti arata ca niste aschilopati, insa toata lumea aplauda pe toata lumea. Toti sunt prieteni si fiecare e mai mot ca altul, o lume ciudata din care din nefericire fac si eu parte. Nu pot inota in mizeria asta, dar daca raman pe loc o sa ma murdaresc si eu. Tot ce pot face e sa fiu draguta si sa nu-mi creez probleme sau motive de barfa fara sens.
Am palavragit pana pe la 11 noaptea. Dar grupul s-a micsorat din ce in ce mai mult. Cum nu aveam chef sa ma duc pe jos, am hotarat sa ii las pe Gaara si pe Neji sa ma conduca acasa. Adica nu aveam nimic de pierdut, poznasii astia faceau furori prin liceu si cred ca adolescentele astea nebune si-ar da si ce au mai scump pe lume pentru a vorbi cu ei macar. Intr-un fel imi parea rau pentru ele. In ciuda faptului ca baietii aratau prea hot si erau musculosi si foarte amuzanti, exista si o latura ascunsa, de care saracele nu stiau. Crezandu-se in al 9-lea cer sar in bratele lor si li se daruiesc fara sa se gandeasca, iar pe urma regreta toata viata. Desi am de gand sa opresc asta, o sa ma prefac ca imi place mult de ei. Stii cum se spune "tine-ti prietenii aproape, iar dusmanii si mai aproape". Ma urc in masina roscatului, pe locul din fata bineinteles si privesc neinteresata peisajul monoton. Blocurile inalte de vreo 10 etaje, pareau prafuite si vechi, gata sa se darame, in timp ce strazile erau acum pline de huligani beti care incercau sa se tina pe picioare. Ma uit mai bine si observ cum toti ieseau dintr-un club. Petrecareti ce mai, zaresc un blondin care radea de mama focului in timp ce pipaia o roscata. Ce penala faza, mai ca imi venea si mie sa rad si as fi facut-o daca nu mi-as fi dat seama ca e Naruto.... Si normal unde este el, apare si.... Mda... nu cred ca mai trebuie sa explic ce fata am facut cand am vazut in ce postura se afla brunetul cu o t***a. Totusi masina a trecut mai departe, la fel si gandurile mele. Speram ca doar eram eu prea ametita si ca nu am vazut bine. O voce gingasa ma anunta ca am ajuns. Imi dau seama de situatie, le multumesc celor doi imbratisandu-i si daruindu-le cate un mic pupic pe obraz, dupa care ma duc grabita in camera.
Ardeam de nerabdare, sa vad cum vor reactiona tampitii aia doi. Sasuke ca Sasuke, dar Naruto, nu ma asteptam sa-i faca asa ceva Hinatei. O Doamne, sper ca saraca nu a facut-o cu el. Fir-ar, nu mi-as ierta-o niciodata.... Maine am multe de aflat. Ma las prada viselor ca a doua zi sa fiu in forma pentru a primi raspunsurile de care am nevoie.
O noua zi, o noua problema. Soarele rasare si el ca sa se afle in treaba, astazi nu eram deloc poetica sau romantica ci nervoasa. Ma imbrac repede cu ce gasesc eu pe acolo, asa mai de scoala dupa care iau o felie de paine si o tulesc. Zici ca nu mai exista ziua de maine, doream sa aflu ce se intampla. De ce tampitul era cu una la club, in loc sa ma sune pe mine sau macar sa se gandeasca la ce a fost intre noi cu o seara mai inainte? Adica omul asta nu a auzit de ratiune? Recunosc, ca si eu ieri m-am distrat atat de bine incat am uitat de el, dar asta nu este o scuza pentru ceea ce a facut.
Portiile scolii ca de fiecare data primitoare, imi faceau semn sa intru mai repede si sa-l strang de gat pe idiot... Trei pasi, doi, unu, gata.... Am ajuns pe teritoriul inamic. Zici ca eram intr-un film de actiune, incercand sa ucid cu privirea fiecare persoana care imi iesea in cale. Ma intorc catre parculet si vad cum un brunet se saruta de mama focului cu o blondina. Ochii mi se facusera cat cepele, cand imi dau seama care sunt faptasii... Ino il mai strange o data in brate pe Sasuke, dupa care alearga bucuroasa spre clasa.
Nu stiam ce sa fac... Sa merg la ea si sa-i cer niste explicatii, sau sa ma duc si sa-l sugrum pe nemernic. Clar a 2a varianta... ma indrept cu pasi calculati, catre parc si ma asez strategic pe o banca astfel incat el sa ma poata vedea cum iau o carte si ma prefac ca studiez. Trag cu ochiul si vad cum ma priveste pofticios... PERVERSUL! mai stau ce stau, dar ma striga Hinata, iar eu ma ridic vrand sa ma duc catre ea si ma opresc in fata lui :
- Am crezut ca te-ai lasat de pariuri?
Cuvintele astea au fost singurele scurte si la obiect care imi venisera in minte. Acesta ma priveste curios si foarte bucuros, as putea spune, avand in vedere situatia in care eu eram atat de nelamurita. Un ranjet satisfacut ii apare pe fata, iar vocea lui care se credea mieroasa incepe sa-mi sune in cap.
- Serios? Si ce te-a facut sa crezi asta?
- Nu este treaba mea si nici nu ma intereseaza. Mi-e mila de bietele fete care cad in plasa ca prostutele.... pacat ca eu nu am fost una dintre ele.
Incercam sa par dura, oare imi iesea?
- De unde stii tu ca am pierdut pariul cu tine? Exact... Sah si ... mat
Ce tot spune? Nu poate fii adevarat. L-a pierdut, stiu sigur. Era sambata, iar pariul trebuia castigat pana vineri. Si atunci mi-a picat fisa... Vorbeam atat de normal cu el despre pariuri, dar adevarul este ca el nici nu trebuia sa stie ca eu am aflat de micile lor jocuri. Cand venise in acea seara la mine, imi spusese ca a renuntat, pai foarte bine..si el de ce mi-ar fi divulgat un astfel de secret? Fir-ar ce proasta am fost, sa fiu pacalita in halul asta.... Nu mai avea rost sa mai pun intrebari, m-as fi umilit mai rau decat eram déjà. Incerc sa-l privesc in ochi, desi lacrimile ma rascoleau pe dinauntru. Ii zambesc ca si cum lucrurile nu ar fi fost atat de rele pe cat credea el, dupa care soptesc un "ne mai vedem" si ma intorc repede spre Hinata, care cred ca se saturase si ea sa astepte.
Eram nervoasa si ranita. Ma simteam un nimic... Dar acum nu mai sunt cine eram. Poate inainte as fi fugit in alt oras, insa lucrurile se schimba.... Aveam nevoie doar ca ea sa-mi dea startul :
- Hinata, mai esti virgina?
Aceasta se uita la mine surprinsa de intrebarea prea directa, dar zambind putin rusinata da din cap in semn ca nu. Gata s-a aprins fitilul. Sa mi se intample mie e una, dar Naruto nu avea nici un drept sa-i faca asta ei. Acum eram mai determinata ca niciodata sa-i distrug pe ei si grupul lor tampit.
Incep sa fug, spunandu-I brunetei ca o sa ii ascult povestea mai tarziu. Nici nu mai imi pasa de ore, destinatia mea era dulapul.
O persoana mai tacanita ca mine nu cred ca am intalnit. Daca nu puteam sa-i distrug din exterior, pentru ca déjà am incercat si m-au jucat pe degete, atunci hai sa o facem din interior. Il sun pe Alexander care nici nu mai asteapta sa ii spun macar buna:
- Sunt tare curios, sa vad ce idee ciudata ti-a mai venit prin cap'sor, Sakura!
- Numele meu nu mai este Sakura, ci Sebastian. Si ai grija sa-mi aduci niste haine mai noi de ale tale.
- Oooo... in 10 minute sunt la tine.
CITEȘTI
Nu mai sunt cine eram!
Fanfiction"- Bine Sasuke. Noi deja am decis "care pe care", si incepe sa rada. Dar saptamana asta e randul meu sa-ti propun pe cineva si daca intuiesc eu bine este si randul tau sa-mi alegi urmatoarea fata." - Exact. Si m-am gandit ca ar fi destul de amuzant...
