Nu mai sunt cine eram!

Capitolul 26: Treapta 1, treapta 2

Aleile pustii, vantul rece si crengile ascutite ale copacilor imi dau fiori. Ferestrele si luminile casei sunt deschise dar,desi se aude respiratia lor, nici o persoana nu scotea un cuvant. Ma uit in oglinda mare, suspendata de perete si imi aranjez pentru ultima data papionul negru care parca voia sa ma sugrume. Ma simteam atat de incomod, atat de stresat. Imi intorc privirea spre ceilalti, observandu-le teama si emotiile din fiecare miscare a corpului. Rochiile stralucitoare se mulau frumos pe corpurile fetelor, facandu-ma sa cred ca sunt ca niste feline gata sa atace.
Coafuri indraznete, decolteuri provocatoare, tocuri inalte de vreo 15 cm, ele conturau imaginea unor concubine pregatite sa-si innebuneasca victimele. Doar plimbandu-se dintr-un colt in altul reuseau deja sa starneasca privirile celorlalti baieti, desi nu aceasta era intentia lor. Au devenit niste iele fermecate, iar invitatii sigur nu vor rezista.
Ma uit la ceasul care arata 10:30, peste o jumatate de ora va incepe jocul. As vrea sa pot prezice ce se va intampla, mi-as dori ca nimeni sa nu fie ranit. Toti am decis ca vom face acest lucru indiferent de consecinte, insa toata vina va pica pe mine, deoarece eu sunt cel care i-a bagat aici.
Scutur capul odata cu el si firele rebele mi se desprind de pe frunte. Am incredere in planul lui Shikamaru, in abilitatile lui Neji si ale fetelor, in instinctele lui Kiba, in diplomatia lui Gaara si in talentele lui Naruto. Nu mi-as ierta-o niciodata daca ar pati ceva, totul trebuie sa fie perfect.
Simt o mana calda pe umarul meu, era blondinul care ma privea patrunzator cu ochii lui albastri si imi zambea in semn ca va fi bine. Incerc si eu sa schitez un gest prin care sa il aprob insa eram prea tensionat ca sa cred acest lucru.
Ma indruma spre limuzina. Asa cum am stabilit eu cu fetele vom intra prin fata si in momentul cand acestea vor iesi din masina, se vor aseza in asa fel incat ceilalti ( care vor veni cu o masina mai mica) sa se strecoare prin spatele lor, fara sa fie vazuti de camere.
Da, dar inca mai era o problema si anume felul in care ne vom face aparitia. Nu puteam sa fim primii deoarece mascatul ne-ar fi recunoscut si si-ar fi dat seama ca vrem sa-l tradam. Insa eram gazdele, trebuia totusi sa gasim o solutie care sa sature pe toata lumea. Asa ca Shikamaru a propus ca unul dintre noi sa blocheze poarta principal, pentru ca astfel invitatii sa fie nevoiti sa astepte ca cineva sa le deschida si sa intram odata cu ei.
Zis si facut in timp ce noi eram in limuzina, Naruto ne sunase spunandu-ne ca a rezolvat deja aceasta problema. Intr-un fel ma mai linistisem, insa mainile imi transpirau, iar inima o aveam cat un purice. Ma gandeam mereu la ce ar putea sa urmeze, sau ceea ce ar putea, doamne fereste, sa mearga prost. Toti ne incurajam unii pe altii, insa fiorii ne cuprindeau incetul cu incetul.
In mod normal, pe la ora asta seful face o baie, deoarece zice el, acesta e un moment perfect pentru terapia cu apa. Imi amintesc ca imi explicase odata cum campul magnetic al Pamantului, sau alinierea planetelor ( nici eu nu mai stiu) interactioneaza cu forta apei, dandu-i nu stiu ce abilitate de a te relaxa si ....
Ah nici eu nu stiu, mi se paruse o porcarie, insa el era destul de serios cand o spusese. Insa nu prea sunt sigur la cat se termina, cel mai probabil pe la 11 si cateva minute. Acele cateva minute sunt foarte importante. Ajung la colt: masinile claxonau si multi oameni frematau prin jurul portii.
Ma uit la ceas era 11:03, nu pot sa cred, Gaara avusese dreptate. Mi-a spus ca cel mai bine i-am chema la 10 fix, deoarece le sta in obicei sa intarzie spunand ei ca o sa-si faca o intrare grandioasa. Noi se pare ca le-am stricat-o. Totusi aratau foarte furiosi, daca voiau sa plece sau mai rau, sa scoata armele? Roscovanul iese zambind din limuzina si facandu-mi cu ochiul le spune:
- Ah, domnilor cat ma bucur sa va vad. Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati, insa am schimbat marfa in ultimul moment, va asigur ca este de zece ori mai buna decat v-am promis.
Face un semn cu mana, iar eu imi asez bine palaria ca astfel sa nu ma poata observa, erau slabe sanse avand in vedere cat de intuneric se lasase. Le deschid usa domnisoarelor si acestea cu miscari calculate, afisand un zambet dragalas, fac cate o reverenta.
Fetele acelor oameni impietrisera. Aveau doar gura deschisa si aratau de parca mai aveau putin si incepeau sa saliveze. Nici nu ma mir, cred ca nu au mai avut parte de fete atat de tinere de mult timp, plus ca se gandeau ca multe dintre ele trebuie sa fie pure, mda dorinta oricarui barbat. Deci pana la urma placerea i-a facut sa uite de furie, momentul potrivit pentru ca ceilalti sa se strecoare inauntru.
Ii fac semn lui Naruto care astepta sa deschida poarta. In urmatorul moment, baietii s-au strecurat repede printre invitatii si masinile lor, poarta inchizandu-se dupa ei. Acum tot ce trebuia sa fac, era sa parchez limuzina in garajul din spate si sa intru linistit.
Mainile imi tremurau pe volan, respiram greu, dar stiam ca trebuie sa-mi pastrez calmul. Am folosit cheia de rezerva ca astfel sa nu dau de banuit. Scot harta facuta de Kiba, pentru a gasi cel mai scurt traseu spre locul unde ar fi putut sa se afle Sakura. Trebuie sa recunosc ca era foarte detaliata, explicand in amanunt prin ce pasaje puteam sa ma duc. Dar stai... ce era in centru, sub sala principala? Habar n-aveam, ca exista o camera sau un tunel secret... inca nu stiu cu exactitate ce e. Are legatura cu toate camerele din intreaga casa. Se pare ca intr-adevar, Kiba este cel care cunoaste cel mai bine zona, nu pot sa cred ca a reusit sa gaseasca o asemenea ascunzatoare.
Cel mai usor ar fi fost, daca o iau prin bucatarie, dupa care ajungand in sala principala, ma strecor prin tunelul ascuns... care daca ma gandesc bine este sub fotoliul preferat al sefului. Pfff... sa nu credeteti ca este doar un scaun oarecare, pe langa calitatea lui (era tesut cu aur), mai este vorba si de inaltimea la care se afla. Era mai mult ca un fel de tron, de unde lui ii placea sa ii priveasca pe ceilalti, in momentul spectacolelor oferite de streepteoze sau mai stiu eu ce.
In concluzie este foarte greu sa ajungi acolo, sper doar ca mascatul sa nu fie prin preajma. Imi fac curaj si strabat sala meselor, cu cat muzica se auzea mai tare cu atat pasii mei erau mai mici. Simplul gand ca as putea sa ajung prea tarziu la Sakura, ma indemna sa merg mai departe.
Am aruncat o ocheada si am observant ca fotoliul era gol... asta insemna ca. M-am uitat prin fiecare colt al incaperii si intr-unul dintre ele seful ii punea intrebari lui Naruto cu privire la asa zisii oaspeti. Blondinul parea destul de serios. Ma intreb ce minciuna inventase: ca nu stie cum au ajuns invitatii acolo... sau... nu probabil gasise ceva mai inteligent. Dar, eu nu aveam timp sa ma gandesc la asemenea amanunte. Ma uit inca o data in directia lor si observ cu o deosebita incantare ca mascatul era doar intr-un halat alb, deci mai aveam timp pana se schimba el si vorbea cu oaspetii. Tremuram. Gaara ma observa si imediat ii face semn sefului ca unii oaspeti doreau sa-i adreseze niste cuvinte, deci ar trebui sa plece.
Rasuflu usurat cand acesta da afirmativ din cap si astept sa iasa prin usa din spate, dar stai ce? Vine spre mine, fir-ar. Nu aveam unde sa ma ascund, nu inteleg de ce o ia asa prin vazul lumii. Sunt mort. Oare e bine daca ma vede? Totusi, daca se intampla asta, atunci as intra in atentia lui si astfel nu as putea sa mai parasesc aceasta camera. Atunci unde sa ma ascund?
Ma taiasera toate caldurile, incercam sa ma bag printre invitati, insa acestia erau destul de neprietenosi, nicio speranta. Dintr-o data, norocul imi surade in cale, sau mai bine zis, colegele mele. Au inceput sa defileze, oprindu-se chiar in fata mea pentru a ma acoperi. Doamne ce bine, astept fara macar sa clipesc, semnalul lor. Toti erau cu ochii pe ele, mai putin seful care mirat, atunci cand le vede se hotaraste sa-si schimbe directia.
Off... ca nu il mai inteleg. Ma grabesc spre fotoliu, fetele continuandu-si si ele drumul, iar capetele invitatilor intorcandu-se dupa formele lor. Sunt 10 trepte pana la scaun, iar una dintre ele sigur este o trapa. Ceva imi spune ca trebuie sa o ghicesc din prima, cine stie ce alarma s-ar declansa, daca gresesc. Faza nasoala este ca n-am nici macar o idee despre ce scara e vorba. Ma invart de vreo 3 ori, incerc sa gasesc locul unde curentul este mai puternic, dar nicio sansa. Trebuie sa le iau pe ghicite.
 Treapta 1 - ar fi prea usor, probabil o capcana pentru cineva care s-ar gandi sa le incerce pe toate la rand.
 Treapta 2 - poate i s-ar parea prea aproape de prima si cineva ar avea norocul sa o aleaga pe ea.
 Treapta 5 - e la mijloc nu cred ca ar putea fi aceea
 Treapta 10 - e ultima, desi ar suna palpitant sa fie ea, e cam riscant sa o alegi.
Deci astea sunt trapele cele mai riscante, mai raman 3,4,6,7,8. 2 numere prime si 3 pare... care nu ies in evidenta. N-am nici cea mai mica idee, nu imi amintesc sa fi vorbit vreodata despre numerele astea. Dar stai... daca capcana nu ar fi pentru cineva care sa nu-l cunoasca, ci pentru cineva ca mine, care adesea sta in preajma lui.
Atunci ma intorc iar la treptele riscante. Si de la capat:
 Treapta 1 - tipic pentru el, mereu crede ca e primul
 Treapta 2 ... ahh
N-are niciun rost sa o iau asa pe ghicite, poate fi oricare dintre ele. Nu stiu la ce sa ma mai gandesc. Poate e legat de imbracaminte, bijuterii... oare este ceva ce el poarta mereu si eu nu-mi dau seama? Mult prea multe idei, mi-e cald, mi-e teama... Mascatul asta.. I-a stai. Mascat -> masca. Da poarta mereu aceeasi masca alba cu niste linii rosii pe ea. Poate ele simbolizeaza o cifra? Sau poate scarile nu sunt numerotate cu cifre....
Ma uit mai atent la ele, nu pot sa cred... din cauza ca m-am grabit nici nu am observant asa un detaliu important. Fiecare treapta are un model format din linii albe. Exact invers ca la masca lui. Una dintre ele trebuie sa aiba un semn mai special. Dar nu am timp sa ma uit la toate... deci voi continua cu lista treptelor riscante, sper doar sa nu o dau in bara.
Dar cum sa-mi dau seama care are ceva mai special? E doar o imbarligatura. Si atunci mi-am amintit ceva... Intr-o zi eram in gradina cu Mascatul si Naruto, cred ca cu vreo 3 ani in urma. Eu cu blondinul ne certam pentru ca nu reuseam sa vadem in acelasi fel, forma norului care plutea agalea deasupra noastra. Atunci mascatul razand, de fete noastre chinuite s-a hotarat sa ne dea o mana de ajutor spunand sa tragem de colturile ochilor, asa ca la chinezoi, astfel vom reusi amandoi sa obtinem aceeasi imagine. Si a avut dreptate...
Poate ca si acum daca faceam asa puteam sa obtin aceeasi viziune ca a lui. Privesc atent drumul incurcat al fiecarei linii, dar exact in momentul in care mi-am dat seama ca prima treapta nu are nimic deosebit, il vad pe sef cum intra in sala. Toata lumea se intoarce cu ochii spre el. Naruto si ceilalti ma privesc cu teama, indemandu-ma parca sa ma grabesc. Gaara il prezinta unor oameni si incearca sa-i distraga atentia... nu mai am mult timp...
Treapta 2 ... Urmaresc in acelasi fel parcursul unei linii destul de ciudate. Are forma unei litere sau doar mi se pare mie? Continui drumul si vad ca se uneste cu alte linii care parca ar forma un om... ce ciudat. Dupa urmeaza un cerc, si un fel de scarita. Aceste simboluri parca au o legatura. Scot pixul pe care il aveam in pantaloni si desenez pe mana ceea ce vad... semana intr-o oarecare masura cu ... "世界の目".
Bun... deci asta seamana cu ceva, sa trecem la treapta....
- Multumesc ca v-ati adunat aici in seara aceasta scumpii mei asociati. As dori sa tin un toast.
O nu... am recunoscut vocea grava a Mascatului. E de rau, de fiecare data cand vrea sa tina un toast se urca pe aceste trepte. Nu mai am timp sa le incerc si pe restul, ori o aleg pe a 2a ori fug...