Nu mai sunt cine eram!

Capitolul 24: Planul

Sasuke pov:

Cred ca au trecut déjà vreo 3 ore de cand incerc sa ma inteleg cu ei. Au trebuit sa se spele pe fata, sa manance si sa faca un fel de exercitii de relaxare ca sa poata sa stea intr-un picior. Dupa care Naruto a inceput sa se roage de noi in genunchi sa il ajutam sa faca curat.

In primul rand sunt baiat. Cu atata ma mandresc si ma dau mare in fata fetelor. Eu nu trebuie sa am grija ca mamica cand vine acasa obosita de la serviciu, sa aiba curatenie, caldurica, mancarica si mai stiu eu ce, gata pregatite.

Nu pot sa cred ca am spalat vasele si credeti-ma nu vreti sa stiti prin ce locuri le-am gasit si ca sa fie mai frumos a trebuit sa adun toate hainele, paturile si sa le bag la spalat. Unele lucruri se vedea de la o posta ca nu sunt ale lui, doar daca, bineinteles, nu a inceput sa poarte bikini si sutiene cu cupa A sau B.

Intr-un final, chemand si intariri, adica niste menajere, a reusit sa curete casa. Era atat de fericit, incat a inceput sa topaie si sa ne spuna ca ne face cinste cu o bere. E nebun? Abia si-a revenit din betie si acum vrea sa o faca din nou. M-am saturat de ignorantii astia. Zici ca sunt bebei, eu am nevoie de niste minti stralucite si uite ce gasesc in schimb. Cine stie cat timp mai are Sakura? Nici nu vreau sa ma gandesc la ce i s-ar putea intampla, si stiu sigur ca ar fi numai vina mea.

Se pare ca idiotii au vazut ca ma preocupa ceva si s-au hotarat, in sfarsit, sa se aseze pe canapea si sa ma asculte. Bun, acum trebuie sa ma gandesc cum sa le spun. Mascatul e ca un tata pentru ei, nu pot pur si simplu sa ii rog sa ma ajute sa o scot pe Sakura de acolo, pentru ca asta ar implica sa se puna rau cu el. Ii cred ca sunt prietenii mei, insa nu stiu sigur, daca m-ar alege pe mine sau pe sef.

Trag aer in piept. Cu o voce joasa, care nu parea sa fie a mea, le-am zis ca o persoana care imi este foarte apropiata, se afla intr-un mare pericol si am nevoie de ei sa ma ajute. Preferam sa nu raspunda nimic, dar il aud pe Kiba cum spune ca nu e o problema mare si sa il rog pe Mascat sa o rezolve.

Inghit in sec. De asta imi era teama, sunt ca niste robotei controlati, s-au obisnuit ca el sa ne faca toate placerile. De ce ar renunta la asta? Continui sa le vorbesc, desi sunt deznadajduit ca ma vor ajuta. Incerc sa le aduc aminte ca suntem prieteni de mult timp si ca pana acum am profitat de toate fetele pe care le-am vazut, insa acest lucru era gresit. Ii aud cum incep sa rada, pfff nu ma iau in serios. Nici nu ma mir, nu au intalnit pana acum pe nimeni care sa ii poata schimba. Ar trebui sa exista o Sakura pentru fiecare baiat din lumea asta. Las capul in pamant, incercand sa ma gandesc la ce as mai putea sa le spun... dar nu avea rost. Trebuie sa ma descurc singur, clar. Dar cum?

- A patit ceva Sakura?

Ridic repede privirea si observ cum Naruto ma privea foarte serios. Ochii lui mari si albastri incercau sa ii citeasca pe ai mei. Oare e posibil ca el sa fi inteles, ce inseamna ea pentru mine? Dau din cap afirmativ. Acesta ofteaza, se ridica isi pune mainile in sold si spune ca e timpul sa ne pregatim sa o ajutam. Ceilalti se uitau destul de ciudat la el? Recunosc ca si eu eram putin bulversat.

- Baieti, baieti. Credeti ca merita o tanara domnisoara sa sufere din cauza unui pampalau ca Sasuke. Cine stie in ce belele a bagat-o pe saraca fata.... nu putem sa-l lasam pe zapacitul asta sa ii faca si mai multe probleme.

Ii vad pe toti cum imi zambesc cald si prietenos. Am inceput sa-mi musc buza de la atata frustrare si sentimente care au inceput sa ma zbuciume in ultimul timp. Ma uit la Naruto, parea dispus sa accepte orice. Ma roaga sa ii dau detalii, stiam ca un singur cuvant este deajuns ca sa explice tot ce s-a intamplat. Dar, mi-era teama, ca daca il voi rosti, imi vor intoarce spatele. Nu aveam de ales, trebuia sa am incredere ca nu ma vor parasi. Mi-a iesit pe gura doar un "El", insa au inteles mesajul. Ii vad cum inghit in sec. Asa cum credeam, nu sunt in stare sa-l tradeze. Probabil nici eu nu as fi fost.