Nu mai sunt cine eram!

Capitolul 6 : In adancuri.

Intunericul pusese stapanire pe intregul peisaj. Se spune ca noaptea este momentul indragostitilor, creaturilor magice, dar si misterului. Luna ne privea cu blandete lasand ca razele ei albe si fine sa ne mangaie chipurile vrajite. Eram 4 adolescenti nebuni dupa adrenalina si distractie, ce stateau langa malul marii fara bani si fara un cort sau ceva de genu. Aveam doar niste paturi si prosoape, dar pentru mine erau de ajuns. Tot ce doream era sa-i fac pe astia 2 sa-si dea seama ca pariurile astea de care sunt obsedati sunt o porcarie.. Ma enerva la culme ca ei stateau cu noi in momentul asta, doar ca sa reuseasca sa castige ceva ce nu avea sens. Chiar daca vroiam sa ma razbun pe ei pentru ce imi facusera in trecut, nu ma prea incanta comportamentul lor. Insa trebuia sa continui jocul, afisand zambetul meu gingas care ascundea in spatele lui toata durerea pe care netotii astia mi-o creasera. Imi tot repetam ca mai am o saptamana si o sa reusesc ceea ce mi-am propus. Tot ce trebuia sa fac era sa fiu tare si sa am rabdare. Eu sunt stapana pe mine, dar ma gandesc la Hinata. Am incercat sa o previn in legatura cu Naruto, dar nu puteam sa-i spun de pariu... totusi....

*** Flashback ***

Eram la antrenament. Timpul trecea incet, dar mie mi se parea ca aceste clipe mi se scurgeau prea repede printre degete. Iubeam sa simt adrenalina si emotia care ma cuprindeau in momentul cand jucam volei. Totusi acum luam o pauza, lasand ca suflu sa-mi revina la normal, iar corpul sa se relaxeze. Pasiunea care o aveam pentru acest sport era singura care ma tinea la acest liceu infect. Locul asta ar fi foarte neprimitor, daca nu ar avea sporturi palpitante. Cand ma gandesc la adolescentii care azi au niste fete de ingerasi si a doua zi te arunca ca pe o carpa, mi se face greata. Tot imi repetam ca o sa schimb lucrurile si regulile pe aici. Dintr-o data mi-am amintit ca trebuia sa-i spun ceva brunetei de langa mine. Facusem ochii mari, iar vocea incepuse sa se faca auzita, chiar daca inca gafaiam:

- Hinata, recunoaste ca iti place de Naruto, asa-i?

Aceasta se intoarce emotionata catre mine, facandu-se rosie ca un rac, in timp ce-mi explica ca acesta incepuse sa se comporte mai frumos cu ea semn ca eforturile ei nu fusesera in zadar. Desi stiam adevaratul motiv, nu doream s-o fac sa sufere, deci am continuat:

- Totusi, eu zic ca e prea devreme sa te culci cu el. Cel putin nu o face saptamana asta.

Ochii ei lila ma priveau cu mirare. Incepuse sa se impacienteze si sa vorbeasca repede :

- S... Sakura.. eu nu as face asta, stii bine. Adica el ti-a spus ca vrea? Pe bune? E putin cam repede, dar ... as face orice c....

- Hinata! vocea mea devenise destul de nervoasa. Nu si tu? Cum adica ai face orice? Pe bune mie mi se pare ca saptamana asta nu e potrivita. Sunt prietena ta si iti dau doar un sfat, nu te grabi, chiar daca el incearca sa te convinga. Promite-mi!

" Promit" acest cuvant ma facuse sa rasuflu usurata. Sunt sigura ca ea vroia sa ma intrebe de ce tot pun accent pe saptamana asta, dar din fericire pentru mine pauza s-a terminat. Ma intorc pe terenul tare ca piatra si incep sa-mi transmit toate trairile catre mingea alba care incepea sa se inalte atunci cand ma simtea.

*** End Flashback***

Ii mai arunc o privire ingrijorata si observ ca este putin nelinistita. Nu doream sa o las singura cu el, dar totusi... Naruto doar zambea prietenos facand glume si privind-o cu ochii lui albastrii ca marea ce te faceau sa te topesti. Incep sa ma uit la cerul plin cu miliardele de stele. Zici ca era o perdea stralucitoare, nu mai vazusem atat de multe astre de foarte mult timp, era ceva mirific. Mi-as fi dorit sa am un avion sau o racheta si sa zbor pana la ele. Sa imi gasesc steaua si sa-i spun sa-mi indeplineasca o dorinta. As mai fi visat eu in continuare daca nu as fi simtit doua maini puternice ce ma iau in brate, dupa care ma arunca in apa cristalina si spre suprinderea mea destul de calda.