Nu mai sunt cine eram!

Capitolul 11 : Stiu

Sakura pov :

Mai mult ca sigur azi trebuia sa vina la scoala. Si pentru ca m-a facut sa ma simt atat de rau ii voi plati cu varf si indesat. Nu stiu de ce, dar nu suportam sa nu ma bage in seama. Stiu, sunt o ciudata. Nu pot sa cred ca spun cuvintele astea, dar asta simt.

Insa acum lucrurile au sens, cand un baiat place o fata si o tot sacaie, incercand sa-i cucereasca inima, aceasta nu stie cum sa scape. Dar cand el inceteaza cu avansurile, aceasta sufera si il cauta disperata, mai, mai sa-i faca ea avansuri. Mi se pareau atat de prostesti cuvintele astea, inainte, ca acum ma incadrez perfect in aceasta categorie.

In fine pariul asta m-a inebunit. Pana nu trece si ziua nu o sa ma simt bine. Chiar daca vine, chiar daca nu, eu nu trebuie sa-l las sa se atinga de mine. Orice ar fi... astazi nu voi ceda si ca sa ma asigur ca isi primeste rasplata cuvenita, ma voi imbraca putin mai provocator.

Sar din pat, alergand la baie, pentru a-mi face siesta de dimineata. Dau drumul apei cristaline si o las sa ma invaluie, in timp ce eu ma scufundam din ce in ce mai mult in placere. Dupa ce termin micul rasfat, ma duc la dulapul meu mare din lemn de cires si imi aleg de acolo, o fustita aproape mini cu volanase, un maieu cu un decolteu generous ce se mula superb pe talia mea si in picioare, desi nu prea imi placeau tocurile, am decis ca astazi sa-mi iau niste sandale de acest gen. Parul meu zurliu, era binedispus astazi, deoarece arata mai bine ca niciodata. Ma uit in oglinda si zambesc satisfacuta, eram hot rau.. sa treaca nesuferitu ala pe la scoala caa vade el!

Chicotesc , lasand ca buzele mele sa se arcuiasca pentru prima data pe saptamana asta. Ma uit la ceas si vad ca mai e pana la scoala, asa ca decid sa mananc, si sa-mi termin proiectul, care cu greu l-am facut noptile cand nu puteam sa dorm, din cauza stresului si nenumaratelor intrebari pe care mi le puneam.

Sasuke pov :

Era o zi senina, soarele se juca agale cu parul meu rebel, in timp ce cateva fire imi mangaiau fata adormita. L-am sunat pe Naruto acum vreo jumatate de ora si i-am spus sa vina la mine sa vorbim ceva.Trebuia sa ajunga in orice moment, asa ca pana apare m-am decis sa ma uit pe geam.

Nimic nu s-a schimbat. Copacii erau la locul lor, frunzele acestora fiind atat de verzi si dese de zici ca te aflai intr-o padure. Fiecare casa avea ori usile, becurile, geamurile deschise ca astfel sa se stie ca acolo locuia cate o familie agitata, iar norii pufosi, navigau usor pe cerul lin in cautare de noi aventuri.

Oftez gandindu-ma ca saptamana asta a fost foarte linistitoare si deloc incarcata. Cred ca mi-a prins bine aceasta mini-vacanta. Am avut timp sa dorm mult sa ies noaptea in cluburi si sa ma distrez asa cum stiu eu mai bine, bautura nu a iesit din calcul. Nu avea rost sa ma duc la scoala, atata timp cat Sakura stia de pariu, ea nu ar fi acceptat niciodata sa faca ceva. Plus ca in preajma ei, ma simteam cel mai mare aiurit de pe planeta, deoarece ma facea sa inebunesc intr-una.

Aud un ciocanit scurt, si zambind in sinea mea, ii spun blondinului sa intre. Ca de obicei, baiatul asta era mereu cu zambetul pe buze, de parca grijile nu il acaparasera niciodata. Ma saluta prietenos si sare in mijlocul patului intrebandu-ma ce s-a intamplat. Acum era partea mai grea, pentru ca stiam ca nu va fi usor sa accepte ceea ce ii propun, dar as fi apelat la orice mijloc numai ca sa spuna da.

- Naruto, vreau sa imi mai acorzi inca o zi.

Ochii lui albastri ma priveau destul de mirati. Oricum el era organizatorul acestor pariuri, deci el facea regulile. Fiind prietenul meu cel mai bun cred ca s-ar putea face o exceptie. Desi stiam ca nu va fi usor deloc. Imi si imaginam intrebarile plictisitoare care vor urma, dar spre surprinderea mea acesta a

spus un "bine" stins.

- Aaa..." bine"? Ce se intampla cu tine? Incearca sa ascunda faptul ca il deranja ceva, dar eu insist.... Frate, spune-mi, cum de imi dai atat de usor ceea ce vreau?