Capitolul 17: 3 zgomote, 3 greseli

1.1K 67 3
                                    


A doua zi ma trezesc bine dispusa, dar cu o mica – MARE durere de cap. Idiotu, m-a facut sa beau o groaza. Ca sa nu mai zic nici nu am dormit calumea.

Tipu asta e ciudat rau, eu nu il mai inteleg. Il las in legea lui ca poate pana oi implini 50 de ani si-o reveni. Acu' tre' sa vad ce fac cu Karin. Singura optiune este sa o conving sa spuna tuturor ca am facut-o... dar ar fi cam ciudat, pentru ca niciun baiat nu i-ar spune unei fete sa se prefaca ca s-a culcat cu el, in loc sa treaca direct la actiune. Mdaa...

Ma mai foiesc de vreo 2 ori, incurcand plapuma si mai rau. Nu aveam nici un chef sa merg la scoala. Nici nu mai stiu de capu meu. Temele astea erau infioratoare si multumita lui Sebastian trebuia sa fac dublu. Eu chiar ma mir ca mai am timp sa mananc. Era 8:00 ceea ce inseamna ca dormisem si eu 2 ore amarate, daca nu stau sa ma gandesc la ora aia in care m-am strofocat incercand sa-mi dau seama cum sa ies din beleaua asta. Ma ridic lenesa din pat si ma duc sa fac un dus ca poate asa ma mai dezmorteam si eu.

Umplu cadita cu apa, torn jumatate din sticla de sapun si astfel se facuse o spuma de toata frumusetea. Mereu mi-am dorit asta si cum in momentul de fata nu ma simt prea bine, am hotarat ca e o ocazie speciala. Intru in cada si simt cum clabucii incep sa ma gadile. Am inceput sa ma invart si sa ma las invaluita de mirosul si de densitatea lor.

In timp ce eu ma rasfatam, aud un zgomot si instinctiv ma uit sa vad cine este. Cand zaresc persoana respectiva, parca fata mea dintr-o data s-a mai luminat :

- Nu puteai si tu sa astepti sa ies?

Spuma incepea sa se prelinga usor de pe corpul meu, lasandu-ma aproape descoperita. Alexander incepea sa ma priveasca pofticios. Dar imediat trag perdeaua si continui sa ma clatesc. Acesta ma intreaba cum imi mai merge planul, iar eu am inceput sa ma iau de el spunandu-i ca a fost o nebunie totala si ca trebuia sa-mi fii zis ca nu e o idee buna. Incepem amandoi sa radem, deoarece era clar ca el ma avertizase de vreo 4 ori in legatura cu acest lucru. Dar dintr-o data, un al 2-lea zgomot se aude. O Doamne, aceasta era sigur .....

- Sakura, scumpa mea, scuza-ma dar trebuie sa intru sa-mi iau rujul.

Cand am auzit, nici nu am mai stat sa ma gandesc. Il trag de hanorac pe roscat si il fac sa intre in cada, punandu-i mana la gura.

- A uite-l. Gata, am terminat. Da auzi tu vorbesti singura?

- Nu mama, cantam. Ma jignesti, chiar am o voce atat de groaznica?

Offf... era cat pe ce. O aud cum isi cere scuze si iese grabita. Eram atat de relaxata ca nu aflase nimic, incat am uitat ca ma aflam in cada dezbracata in fata lui Alexander. Ma sperii si cad din cauza suprafetei alunecoase, tragandu-l si pe el dupa mine. Pentru scurt timp singurul lucru care se auzea, erau picaturile ce se loveau puternic de celelalte, formand un dans haotic. Ne priveam mirati unul pe altul si nu intelegeam ce se intampla cu noi. Simteam o dorinta aprinsa sa-l simt langa mine, sa-l strang in brate, mai pe scurt sa-l sarut. Aveam amandoi gurlie intredeschise, respiram alert si ne apropiam incet.

Ceva era in neregula. Nu intelegeam de ce dintr-o data eram asa atrasa de el. Nu m-am mai putut controla si in urmatorul moment simt mana lui in parul meu si limba lui in gura mea. Din acel moment nu am mai vrut sa ma opresc. Am inceput sa devenim din ce in ce mai agresivi. Parca am fi vrut sa ne contopim unul cu celalalt. Simteam cum imi mangaie usor corpul, iar eu imi plimbam piciorul pe abdomenul lui. Apa incepea sa sara si sa se imprastie pe faianta. Eram uzi leaorca, dar nu ne pasa. Nu-mi puteam dezlipi buzele de ale lui si nu puteam sa-mi fac inima sa bata mai incet.

Nu intelegeam daca imi era dor de el, sau aveam nevoie de asta. Era din ce in ce mai rau, nu-mi placea sa recunosc dar ma simteam prea bine, in urmatorul moment, mainile mele au actionat singure, iar hanoracul lui acum era aruncat undeva in baie. Si cand am vazut ca si el continua cu pantalonii, ma facea sac red ca asta trebuie sa se intample. O Doamne, cum sa ma opresc?

Nu mai sunt cine eram!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum