Nu mai sunt cine eram!

Capitolul 20: Pregatire

Sasuke pov.

Sunetul enervant al telefonului, imi facu bratul sa tremure. Degetul meu parca nu vroia sa apese pe butonul verde. Orice ar fi vrut sa-mi spuna Mascatul, nu era de bine. Ca de fiecare data, eu eram prima persoana pe care o suna, atunci cand avea de rezolvat o treaba mai murdara. Asa imi trebuia! Uite, daca sunt prieten bun ce patesc.

Intr-o zi, seful il pusese pe Naruto sa rezolve o treaba importanta cu o tanara fata care il implorase sa o scoata din mainile tatalui ei. In schimb aceasta acceptase sa devina prostituata. Faza nasoala, era faptul ca asa zisul ei tata, era traficant de droguri si statea intr-o vila care semana mai mult cu un palat. Sa te infiltrezi acolo era moarte curata. Bineinteles, preferatul lui " Ingerasul Blondin" era singurul care putea sa indeplineasca aceasta misiune. Totusi Naruto parea destul de tensionat.

A doua zi, venise la mine cu ochii rosii si cu cearcane de 2 metri; m-a implorat sa o fac eu in locul lui. Mai avea putin si facea pe el. Era atat de speriat, se pusese si in genunchi, mi-a zis ca imi va ramane dator pe viata. Ce ciudat... Nu era genul lui sa fie atat de ... las. Insa nu puteam sa il refuz, era prietenul meu de o vesnicie si daca ajunsese in halul ala, trebuia sa o fac si pe asta.

Dupa ce am reusit sa o scot pe fata de acolo, fara ca sa fac mari stricaciuni, si dupa ce copila aia de 16 ani m-a laudat Mascatului, ca sunt atat de priceput incat as putea sa devin agent FBI, am devenit mana lui dreapta cand e vorba de lucruri de genul.

Fir-ar. Nu e deloc usor, insa trebuie sa recunosc ca si recompensele au fost mari. Deci nu ma plang, desi teama exista acolo undeva si apare de fiecare data cand ma suna :

- Am decis ca tu sa fii cel care sa mi-l aduci pe tipul care nu a refuzat oferta. Am auzit ca era destul de incantat cand a auzit de "imperiul" meu. Vreau sa-l cunosc personal. Sa mi-l aduci diseara, stiu ca nu o sa ma dezamagesti!

Mda... asa era el. Fara nici o introducere, vocea lui ragusita, poruncea de fiecare data, fara sa mai astepte ca omul sa aprobe sau nu. Oftez... gandindu-ma ca cel pe care trebuie sa il asez pe tava, ar putea fi chiar Sakura.

A trecut mult timp de cand se tot deghizeaza si a inceput sa devina tensionata.

Face greseli radicale, seful meu o sa-si dea seama imediat cine este cu adevarat. Un singur cuvant, o singura litera nepotrivita si e moarta....

Ma uit la ceas, ma erau 4 ore pana la asa zisa intalnire. Trebuie sa recunosc ca eram destul de agitat, ce trebuia sa fac? Sa ma duc la ea si sa-i spun ca am aflat? Sau sa tac din gura, ca poate daca ii zic se va alarma, sau Domnu stie cum va reactiona...

Hmm, dar daca nu e ea? Dar atunci cine sa fie? Si baaang... mi-a picat fisa. Stiam cine imi poate da toate raspunsurile, desi nici asta nu ar fi prea usor.

Dar trebuie sa inghit in sec si sa o fac. Daca exista pe lume o persoana pe care sa o suport cel mai putin aceea ar fi .... Alexander. Inca nu stiu de ce... dar probabil, nu prea imi place competitia.

Plus ca dupa ce l-am prins ca a facut-o cu cine nu trebuia, numai cand ma gandesc la fata lui imi vine sa-l pocnesc asa de rau, incat sa nu se mai trezeasca decat, asa ... cam pe la 80 de ani. In fine... daca trebuie, trebuie...

Totusi ma enerveaza ca sunt slab.... A inceput sa se sparga carapacea asta, stiu ca fiecare om are sentimente, chiar daca vrea sa le ascunda... insa mie imi fac mai mult rau decat bine.Oricum, omul cat este de smecher, nu poate scapa de partea lui umana, chiar daca si-ar dori.

Cand te gandesti ca eu in acea zi, ma dusesem la ea pentru ca il vazusem pe Sebastian mergand in acea directie. Chair ma asteptam sa o vad dezbracata, dar asta pentru ca se schimba de haine, nu pentru ca o facea cu unu, roscat la creier. In fine, trecutul e trecut. Nu ar merita sa-mi bat capul cu asta. Insa daca a avut atata curaj sa il infrunte pe seful meu, atunci cred ca merita sa moara de batranete si nu altfel.