Sex To Survive [ H.S FanFiction ]

Oare acesta va fi sfârșitul meu?

Mă privea din ce în ce mai șocată și am putut observa cum câteva lacrimi își fac apariția pe obrazul ei fin. Mă durea inima când o vedeam așa, însă nu îi puteam ascunde asta.
Își șterge picăturile de apă și pleacă spre ușă cu un zâmbet fals fără a scoate vre-un cuvânt. O privesc pe geam cum plânge în hohote vorbind cu cineva la telefon. Tot ce puteam distinge din ce vorbea erau doar " Nu pot să cred că mi-ai făcut așa ceva! Aveam încredere în tine! Chiar credeam că mă iubești..."
Își aruncă telefonul de pământ cu putere și își pune mâinile la față. În doar o fracțiune de secundă, o mașină trece cu viteză spre ea, Irina țipând la văzul ei. Șocată, privesc balta de sânge ce se scurge de sub automobil.

Harry în acest timp:
Sper că îi va plăcea iubitei mele buchetul de flori. Îmi e tare dor de zâmbetul ei copilăresc și de ochișorii ei plăpânzi. Oare cum se simte? E mai bine? S-a trezit? Doctorul mi-a spus că ar trebui să își revină în scurt timp.
Emoționat, îmi aranjez costumația și intru încet în salonu ei. Las buchetul de flori să îmi cadă din mână în momentul în care observ că ea lipsește. Cearceaful ei imaculat, acum era pătat cu sânge, iar briza de aer rece, ce intra în cameră din cauza ferestrei deschise îmi provoca o răcoare pe șira spinării. Îmi era frică să nu se fi aruncat de la etaj, așa că mă îndrept cu viteză spre geam și analizez priveliștea. Eram din ce în ce mai speriat. Îmi scot mobilul din buzunar și dau un telefon doctorului să îi spun despre dispariția ei, în timp ce fug spre mașină. " Dacă nu e aici, singurul loc unde ar merge este apartamentul ei " îmi spun în gând cu speranță.
Șoselele erau aglomerate, însă asta nu mă putea oprii din a analiza împrejurimile.
Îmi iau aer adânc în piept și merg în căutarea ei cu atenție.

Din prespectiva Katherinei

În doar câteva clipe, blocul meu era înconjurat de mașini de poliție și ambulanțe. Îmi era frică să ies afară știind că nici eu nu sunt într-o stare așa bună. Poate chiar au aflat de dispariția mea și în momentul acesta mă caută.. Nu vreau să risc.
Îmi acopăr ferestrele și mă așez pe canapea prefăcându-mă că totul e în ordine.
O bătaie puternică în ușă îmi face inima să-mi trăsară. Cu pași lenți, mă apropiu și privesc prin gaură. Era un curier cu o cutie bine împachetată în mână. La a doua bătătură, deschid ușa.
- Domnișoara Katherine? mă întreabă un om bine făcut, cu o voce groasă.
-Da..? răspund nesigură pe mine, după care îmi reglez vocea.
- V-am adus pachetul dorit.
Știind la ce se referă, îl rog să aștepte un moment până am luat banii.
În timp ce îi căutam, el rupse liniștea din apartament:
- Ce aglomerație prin zona asta, de abia am putut intra în clădire.
- Mda..
- Ce s-a întâmplat mai exact?
- A.. păi, din câte am înțeles a fost un accident rutier.
- Hm, nasol..
Revin la ușă zâmbitoare dându-i banii. Îi mulțumesc după care nerăbdătoare mă îndrept spre canapea unde încep să desfac cu grijă pachetul.
Nu pot să cred că Eric chiar mi-a putut face rost de atâtea grame! îmi spun mirată în timp ce privesc heroina frumos aranjată. Nu m-am putut abține să nu o folosesc, așa că îmi iau seringa și îmi injectez câteva grame.
Brusc parcă mă simțeam din ce în ce mai bine. Mă simțeam într-un loc călduros, unde toți mă plăceau exact cum sunt, unde nimeni nu mă judeca.
Împlinită, îmi iau telefonu și formez numărul lui Eric începând să râd ca o proastă.
- Eric, dragule, ce faci?
- Bine. Ești bine Kathy?
- Bine? Mă simt excelent, tocmai mi-a sosit marfa, îi spun chicotind. Vreau să-ți mulțumesc mult pentru efort, și că nu știu ce m-aș face fără tine.
- Mă sperii. Asta nu ești tu. Câte grame ai luat?
Îmi rotesc privirea timp pentru câteva momente, îmi iau aer în piept și îi răspund:
- Câteva. Dar de ce ești așa speriat puișor?
- Kathy! Vorbesc foarte serios. Heroina asta ce ți-am dat-o e puternică.
- Da, da.. îi spun nepăsătoare în timp ce râdeam. Hai că mai vorbim puișor, te pup!
Astea au fost ultimele cuvinte spuse de mine, după care i-am închis în nas.
Mai iau încă câteva grame, pe care le inhalez pe nas, iar apoi aștept să își facă efectu. Aveam o stare atât de plăcută, încât începusem să fac piruiete prin cameră. Îmi pornesc televizorul și pun pe un canal de muzică nepăsându-mi de apelurile pierdute de la Eric. Mai iau încă un gram, și încă unul, până ce brusc încep să amețesc. Cad brusc pe podea, dând probabil cu capul destul de grav.
Dintr-o dată, camera se mișcă, iar imagini sumbre îmi apăreau în față.

Din prespectiva lui Harry:

Drumul principal era închis din cauza unui accident, așa că am luat-o pe scurtătura. Speram doar ca victima să nu fie cumva Katherine.
Parchez mașina în cel mai apropiat loc de parcare, după care o iau la fugă spre apartament. Deschid ușa și o observ șocat pe Kathy. Niciodată nu am mai văzut-o atât de palidă la față.
Mă așez lângă ea și îi analizez pulsul. Respira din ce în ce mai greu, așa că sun rapid o ambulanță. Șiruri de lacrimi îmi apăreau, în timp ce eu o tot strigam disperat.

Din prespectiva Katherinei:

Începeam să îmi văd toată viața. De la accidentul rutier al părinților, la adoleșcență, aturajele mele, prima zi de muncă, Harry, cei doi tipi dubioși, moartea Irinei, totul. Nu înțelegeam nimic din ce se întâmplă.
Fără să mă aștept, tot filmul vieții îmi e întrerupt de zgomotele ușii. Îl puteam simții pe Harry stând lângă mine strigând cu putere să mă trezesc. Chiar vroiam să îl strâng în brațe și să-i spun cât de mult îl iubesc. Încerc să îmi deschid ochii, însă simt cum o greutate infernă este atașată de mine.
Panicată, încep să strig, însă strigătele mele nu se auzeau. Ecoul vocii mele se răspândește într-un infern lipsit de viață.
Inima îmi bătea cu putere, iar ultima mea întrebare mai era : Oare acesta va fi sfârșitul meu?