Sex To Survive [ H.S FanFiction ]

Drogul

În doar câteva secunde pot auzi mașina parcată în fața blocului meu și câțiva pași repezi ce se îndreaptă spre apartamentul meu. Mă uit îngrozită la Harry, în timp ce câțiva asistenți îl pun pe o targă și îl cobor.
Ajunsă în cel mai apropiat spital, aceștia îl internează. Acum stau în dreptul lui pe un scaun uscat din lemn de nuc, în timp ce îl țin strâns de mână. Respirația lui deja devenise normală, deci era pe drumul cel bun. Respiram adânc gândindu-mă dacă au aflat ceva asistenții și dacă își va reveni în scurt timp. Îi puteam observa chipul lui de îngeraș ce stătea scufundată într-un somn adânc, în timp ce simțeam cum o lacrimă fierbinte îmi scapă alunecând pe obrazul meu fin.
Deodată aud cum cineva intră în cameră.
- Mă scuzați, am venit să văd cum se simte pacientul. Îmi acordați două minute?
- Desigur.
Mă ridic ușor de pe scaun făcând un mic zgomot, după care mă îndrept spre ușă până îmi va da permisiunea să intru.
După doar câteva minute de așteptat, asistentul iese din încăpere plecând, însă îl întrerup eu.
- Îmi puteți spune ce s-a întâmplat mai exact cu el?
Acesta caută prin câteva foi, după care examinează o coală pentru câteva secunde și își trage aer în piept.
- Se pare că a făcut contact cu o substanță, mai exact cu un drog. Din câte observ în rezultatele examinărilor, drogul l-a afectat, iar el nefiind obișnuit cu acea substanță a avut loc un leșin.
Înghit sec, după care îi mulțumesc de răspunsuri. Fac pași mărunți în timp ce corpul meu începe să tremure. Presimțeam că tot ce i s-a întâmplat a fost doar din cauza mea, dar asta nu o puteam garanta, ci doar când el se va trezi și îmi va explica ce a făcut.
Mă apropiu de patul în care stătea, după care mă așez ușor peste el făcând o ușoară îmbrățișare.
- Te rog, iubire, să nu mă părăsești.. Te iubesc atât de mult, și da, recunosc. Vreau doar să fi bine și să ne întoarcem acasă.
După ce îi șoptesc, mă apropiu de obrazul lui delicat ce începuse a prinde culoare și îi las un sărut dulce. Îmi așez capul peste abdomenul lui așteptând să se trezească, însă simt cum ochii mei încep să se închidă încetul cu încetul.
Știu doar că razele soarelui ce se reflectau prin geam îmi băteau în ochi astfel trezindu-mă. Vroiam ca totul să fi fost un coșmar, iar acum să mă trezesc în brațele lui Harry în timp ce mă sărută domol pe frunte. Însă se pare că gândurile mele încă nu pot deveni realitate, așa că trebuia să accept realitatea. Mă frec ușor la ochi, după care îl privesc somnoroasă.
Respirația mii s-a tăiat în momentul când am observat că Harry începe să-și deschidă ochii, iar pe fața mea apare un zâmbet uriaș.
- Nu pot să cred, te-ai trezit!
În doar câteva milisecunde îmi apropiu buzele și fac contact cu buzele lui uscate. Mă privește confuz în timp ce examinează cu atenție locul în care se afla. Se încruntă puțin din cauza luminii orbitoare, dar zâmbește atunci când îmi observă fața mea fericită.
- Ce s-a întâmplat? mă întreabă puțin derutat.
- Te-am găsit leșinat în baie, așa că am sunat după ambulanță. Ce s-a întâmplat mai exact?
Observ cum stă puțin pe gânduri analizind situația și aducându-și aminte ce s-a întâmplat, după care îmi răspunde:
- M-am trezit cu dureri de cap, însă cum tu dormeai nu am vrut să te trezesc, erai prea drăgălașă. Am căutat prin sertarele tale până ce am dat de câteva pastile. Nu scria nimic pe ele, așa că am zis să încerc una că poate îmi va mai trece din durere. După două ore, a început să mii se facă greață. Nu am vrut să te bag în panică, așa că nu ți-am zis.
Cu cât ascultam mai mult ce spunea, cu atât mai tare deveneam tot mai șocată. Se pare că din vina mea el a ajuns în starea în care e. Îmi mușc buza inferioară speriată, în timp ce îmi amintesc de drogurile mele ascunse în diferite cutiuțe de rezervă. Nu mai consumasem de mult, așa că era normal să uit de ele. Totuși, am decis să nu îi spun lui Harry, deoarece nu vroiam să mă creadă o ciudată.
Îl prind de încheietura mâinii, după care îi fac un zâmbet sincer și îi spun:
- Te iubesc.
Ochii lui verzi ca de smarald parcă începeau să strălucească din ce în ce mai tare la auzul cuvintelor mele. Am început să râd scurt când i-am văzut reacția. Arăta precum un copil mic când își primește jucăria preferată și mult așteptată într-o pungă cu cadouri.
Se ridică încet, după care mă strânge puternic de abdomenul lui. Pe când devenea totul mai frumos, se pare că suntem întrerupți de un asistent ce dă buzna peste noi fără a bate măcar la ușă, iar eu nervoasă îmi dau ochii peste cap, Harry râzând de reacțiile mele.
- Se pare că v-ați trezit, domnule Styles. Cum vă simțiți?
- Puțin amețit, în rest mă simt perfect.
- Atunci se pare că v-ați revenit destul de rapid. Am primit rezultatele analizelor și se pare că vei putea pleca în scurt timp acasă, atât doar că va trebui să ții un tratament în jur de câteva săptămâni.
- Asta e o veste bună! Vei putea venii acasă, îi spun entuziasmată.
Harry îmi zâmbește, după care ia foaia cu rețetele scrise pe ea.
- Câte pastile trebuie să beau?
- Două pastile, una dimineața și una seara. A, și am uitat să îți mai spun că ar fi bine să nu consumați alcool sau țigări în jur de o lună pentru a nu vă agrava situația. Cu acestea zise, la ora trei vă puteți pregăti să mergeți acasă.
- Vă mulțumim!
Asistentul pășește spre ieșire, lăsând în spate doar ecoul pașilor lui. Îl îmbrățișez puternic pe Harry, după care îl ajut să se pregătească pentru plecare, deoarece mai este puțin și se face ora trei.