Sex To Survive [ H.S FanFiction ]

Leșinul

Mă trezesc brusc din cauza unui miros gustos de mâncare. Mă uit în jur și observ patul gol. Mă frec puțin la ochi, după care aud un zgomot venind dinspre ușă.
- Bună dimineața! Cum ai dormit, baby?
Mă întreb așa de curiozitate, oare va fi vreo zi în care să nu îmi mai spună ,, baby " ?
Las asta la o parte pentru altă dată, după care îi răspund ridicând o sprânceană:
- Am dormit foarte bine în brațele tale, dar asta nu înseamnă că te-am și iertat, nu?
Pe fața lui i se așeză o tristețe, dar după doar câteva secunde își schimbă mimica spunându-mi:
- Tocmai de aia, ți-am făcut și micul-de-jun.
Pleacă pentru câteva momente, iar apoi intră în cameră cu o tavă plină cu mâncare. Mi-o îndreaptă spre mine, după care îmi lasă un sărut scurt pe frunte.
Mâncarea arăta delicioasă. Îmi făcuse omletă cu puțină șuncă prăjită, salată cu de toate și îmi puse cașcaval peste. Îmi ling buzele și iau furculița repede în mână. Nu mai mâncasem de mult timp și chiar vroiam să gust.
- Știi să gătești?
- Nu prea gătesc, însă pentru tine fac excepții iubire.
Îi zâmbesc scurt. Dacă cumva mă înșel în privința lui? Poate chiar mă iubește cu adevărat.. Îl privesc adânc în ochi. El stătea pur și simplu pe un scaun și se uita la mine cu o față drăgălașă.
- Sper că nu mi-ai pus otravă pentru șobolani, rup liniștea în timp ce examinez mâncarea.
Puteam să îl văd cum se încruntă în momentul când cuvintele mele au fost rostite.
- De ce ai crede așa ceva? răspunde confuz.
Încep să râd de el și fără să observ mă cuprinde de brațe. Mă așează peste el, după care mă sărută pe obraz.
- Hai să te ajut să mănânci, că văd că mai nou te comporți ca un bebeluș.
Harry ia furculița din mâna mea, după care o străpunge în omletă.
- Gurița maree, vine avionuul!
În momentul acela am rămas șocată. Serios? El chiar a spus asta? De parcă aș fi un bebeluș.
- Mă descurc și singură, răspund plictisită.
Nervos, Harry mă pune jos pe pat, după care îmi smulge din mâini farfuria și o pune pe noptieră. Nu înțelegeam ce vrea să facă. Cu doar câteva mișcări bruște, mă prinde puternic de brațe și mă sărută cu puternic.
- Poate că ție nu ți-e foame, însă eu mor și tu ești piersicuța mea.
Ar trebui să fac o listă cu alinturile ce mii le dă, pentru că pe zi ce trece îmi spune tot mai ciudat.
Mă cuprinde de talie, după care mă aruncă în pat și scoate un mârâit. Se aruncă și el peste mine, după care mă apucă de coapse și își plimbă mâinile sub forma unui masaj pe sub pantalonii mei scurți. Săruturile lui fierbinți făceau contact cu ale mele și fără să-mi dau seama, acesta a început să mă muște agresiv de buza inferioară.
- Au! și îi trag o palmă ușoară peste obraz.
El îmi zâmbește după care începe să coboare spre gât. Încearcă să îmi coboare jos pantalonii, însă suntem opriți de sunetul unui telefon.
În clipa aceea, Harry se coboară jos de pe mine nervos și merge cu pași repezi spre baie, eu urmărindu-l. Caut telefonul și observ că mă contactase Irina.
- Alo?
- Kathyy, vin-o repede jos! Sunt la blocul tău, vreau să-ți zic ceva important!
Mă ridic rapid din pat și mă apropiu de geam. Într-adevăr, ea era acolo.
- Mai repede dacă se poate, îmi spune bătând dintr-un picior de nerăbdătoare ce era.
- Bine, bine, vin acum.
Îmi dau ochii peste cap, după care mă îndrept spre ușă, dar înainte să ies merg spre baie și bat.
- Harry, vezi că eu trebuie să plec până jos, revin repede, bine?
Aștept câteva momente și observ că nu răspunde, așa că încep să mă panichez.
- Harry, ești bine? Răspunde-mi!
Pe fond se auzeau niște sunete ciudate, însă după câteva momente îmi răspunde:
- Da, sunt bine, poți pleca.
Ies din apartament, după care încep să alerg pe scări făcând ecou. Jos, chiar în fața ușii, mă aștepta Irina.
- De ce a durat atât? întreabă de parcă ar fi nervoasă pe mine.
- Treci la subiect! îi răspund pe un ton puțin ridicat.
- Bine, bine. Știi că aseară am fost într-un club, nu?
- Așa, și ce-i cu asta?
- Am văzut doi tipi drăguți, îmi spune făcând gesturi din ce în ce mai ciudate fiind entuziasmată.
Încep să râd când am auzit pentru ce m-a chemat în așa grabă.
- Doar atât?
- A, mai era ceva. Unul dintre ei m-a invitat în oraș, și, mă întrebam dacă poți veni și tu cu Harry, fiindcă el este cam timid și ar fi bine să mai fie cineva pe lângă noi.
Stau puțin pe gânduri, după care accept oferta, iar Irina mă prinde puternic în brațe.
- Mersi, mersi, mersi!
- Unde și când ne vom întâlni?
- S-ar putea ca mâine seară, într-un club. Va fi grozav!
- Ok, hai că eu trebuie să fac ceva acum, că și așa am stat deja prea mult. Mersi de invitație, pa!
Mă îndrept spre ușă și intru în apartament. Lucrurile erau nemișcate, iar înauntru nu se auzea nici un zgomot. Era liniște. Prea liniște. Oare a plecat Harry? Nu avea cum, mi-ar fi zis. Încep să îl strig, însă degeaba. Nu îmi răspundea nimeni. Încep să îl caut prin toate încăperile.
- Harry, dacă asta e vreo glumă proastă, te rog încetează!
Cum nu se afla în nici una, m-am apropiat de baie. Era singurul loc unde nu cautasem, și singura camera în care se afla ultima dată Harry. Deschid încet clanța ușii, și deschid becul. În momentul acela, fața mea devenise albă ca varul și am început să mă panichez. Harry se afla pe podea, iar când îl atingeam nu reacționa în nici un fel. Mă uit în jur să văd dacă se lovise în ceva, însă nu era nimic dăunător.
Îl întorc pe spate, și mă uit atentă. Respirația lui era tot mai înceată, așa că ultima mea soluție era faptul să sun la ambulanță.