Capitolul 7

11K 328 3
                                    

Razele jucăuse a soarelui dimineții mă forțează să-mi deschid ochii, când îi deschid între deschişi văd puțin în ceață. Când vederea mi se adaptează cu lumina o văd pe micuța înțepată la pieptul meu ? Stai ce ?? Cum a ajuns așa când eu îmi amintesc că iam spus "noapte bună" și a adormit cu spatele la mine.. Hmm.. Mă uit la ea și mi se părea atât de liniștită când doarme, buzele ei perfecte parcă mă tachinau s-o sărut, mă aplec și-i dau un pupic scurt pe obraz încercând să n-o trezesc, dar am eșuat !



S-a trezit !


-Neața Printeşa Adormită. îi spun strângând-o la pieptul meu

-Mneata. spune încă adormită


Stă un minut să realizeze și când să-i dau drumul se smuncește și aterizează pe podea făcând un POC.


-Auu !! spune mângâindu-şi fundul (cred)

-Esti bine ? îmi ridic capul observând-o mai bine

-Ți se pare că sunt bine ??

-Cam da, mișcăte că e dimineață. Ora 10 fix și vezi că-ți sună telefonul prințesă. spun indiferent intrând în baie


Din perspectiva lui Rackel:


Mă ridic de jos și văd că mă sună "poliția" !!

MAMA !


-Da mami ? răspund repede

-Unde ești ? Ești bine ? De ce n-ai venit acasă ?? mă întreabă fiind foarte îngrijorată

-Sunt bine mamă, sunt la Jess acasă.. Vin mai tarziu acasă. spun sperând să mă creadă

-Sigur ești la Jess ?? mă întreabă cu o voce serioasă

-Da.. spun mai nesigură

-Bine, vin să te iau. cum spune asta parcă picioarele mele au început să fie ca gelatina

-Stai ce ???

-Da, în 5 minute ajung, să ieși afară, da ? spune și puteam să jur că zâmbea

-Mamă euu... nu apuc să mai spun nimic că mă întorc și-l văd pe Darius doar într-o pereche de boxeri negri

-Fata mea, mai ești ?? Alooo !!! Rackel !!

-Da mamă sunt, nu veni. Vin eu acasă mai pe seară.. spun întorcăndu-mă cu spatele la Darius

-Nu-i nevoie, haide ieși că-s în fața casei în mașină.

-Mamă nu pot să ies.. spun cu o voce stinsă

-De ce ?? întreabă fiind gata să țipe la mine

-Fiindcă eu..


Când eram pe cale să-i spun adevarul și să nu mai ies din casă tot restul vieții mele aud prin receptor


-Nu sunt acasă ! Au plecat azi dimineață cu toţii la țară. țipă vecina Jessicăi, o femeie de vreo 60 de ani

-Rack, de ce nu mi-ai spus ? mă întreabă mama cu o voce vinovată

-Am încercat, dar nu voiai să mă asculţi! îi cu o voce serioasă și uşurată

-Bine atunci, te aştept acasă. La cât vii ?

-Mai pe seară.

-Bine. Te iubesc, ai grijă de tine.

-Și eu te iubesc. Pa.

-Pa.


Închid repede și-l aud pe Darius chicotind mă întorc cu fața la el și-l văd râzând de mine, ținându-se cu mâinile de burtă, merg la el și-i dau o palmă zdravănă pe spatele lui gol și lucrat, acesta tresare puțin și mă ia pe sus punăndu-mă pe umărul lui drept. Acum eu atârnând cu capul în jos.


Golanul (+18)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum