-Vreau acasă ! spun ridicându-mă la marginea patului
-Darius nu te mai fi încăpățânat atât ! Mai stai până diseară măcar să-ți mai facă o radiografie ca să fim siguri că totul e bine cu tine.
Mă uit urât la Dorian apoi la bandajul de pe pieptul meu, mă întind în pat pe spate și încep să admir tavanul. E alb frumos și plictisitor, îmi întorc privirea spre Dorian care butona telefonul ăla idiot, mârâi printre dinți iar el se uită la mine amuzat.
Stau de câteva zile aici, ceilalți au plecat acasă să se mai odihnească, până și Rack care am trimis-o, iar băieții au luat-o cu forța fiindcă nu a vrut să plece. Dorian a mai rămas cu mine și tot mă sâcâit la cap de când mi-am mai revenit, că cine m-a împușcat și dacă l-am văzut și alte întrebări de ale lui enervante, și eu nu mai am mult și îl pocnesc puțin. De când mi-am revenit nu i-a mai tăcut gura, cred că mă întreabă de o mie de ori dacă vreau ceva și dacă mă mai doare.
Dar acum tace și stă pe un scaun din salon cu capul în telefon, eu stau pe pat și mă plictisesc de moarte aici. Acasă nu pot să merg, din cauză că doctorul trebuie să îmi facă nu știu ce control ca să vadă dacă sunt perfect sănătos și să vadă cum mai îmi e rana.
Mă ridic de pe pat și când să merg la Dorian să-l pocnesc ca să aibă și el nevoie de un doctor, apare unul în salon și ne privește pe fiecare în parte
-Haide-ți cu mine Domnule Brown.
-Imediat. spun și iese pe ușă Ai avut noroc amice. îl avertizez pe Dorian apoi ies rapid din salon
Merg în urma doctorului până ajung în cabinetul lui. Mi-a dat bandajul jos și a început să se uite foarte atent la rana de pe abdomen și ma pus să mă încordez puțin dacă mai simt vreo durere, și chiar mai simt puțină durere în acea zonă dar cică o să-mi treacă, mă uit confuz la el când m-a întrebat dacă am avut cumva un vis în timp ce „dormeam", nu am răspuns ci doar l-am privit și a înțeles din privirea mea că da și nu vreau să vorbesc.
Începe să-mi mai facă niște analize și o radiografie, din care mi-a explicat ce înseamnă dar nu am înțeles mai nimic decât că am avut noroc că am scăpat cu viață din accidentul pe care l-am avut. Se pune pe scaunul de la birou iar eu pe un scaun din fața lui.
-Ești bine, totul e în regulă, doar că trebuie să te mai odihnești câteva zile și fără prea multă "distracție". spune ultimul cuvânt râzând
-Sigurr. spun și începem să râdem
Ies din cabinetul lui cu fișa de externare în mână și merg fix spre salonul meu, când intru pe ușă îl găsesc pe Dorian stând întins pe pat. Cum mă vede se ridică în fund cu o față de parcă deja l-am trezit
-Gata ? întreabă dându-se jos
-Da. răspund pășind spre pat
-Hai acasă. spune și-mi aruncă o bluză de trening în față
Mă îmbrac rapid cu ea și mergem la recepție, ieșim din spital și mergem fix în parcare unde îmi găsesc mașina parcată. Mă uit confuz la Dorian cum deschide portiera din partea volanului
-Să nu crezi că te las să conduci în starea asta. Mișcă. îmi spune intrând în mașină
-Băga-mi-aş.. spun înaintând spre mașină
Intru în dreapta iar pilotul pornește mașina și accesează. Merge destul de bine, chiar dacă nu a mai condus de ceva vreme dar măcar se descurcă foarte bine, mă uit pe geam și parcă nu-mi venea să cred că am scăpat cu viață din acel accident.
Norocul e de partea mea.
*****
Ajungem acasă iar când intru pe ușă îmi vibrează telefonul din buzunar, am zis să mă uit mai târziu, la el. Am intrat în casă și am urcat în cameră, mi-am dat bluza jos si m-am pus pe pat, mi-am scos telefonul din buzunar și m-am uitat
Mesaj
Deschid și încep să-l citesc
My Queen
"Hei, ce faci ? Ai ajuns ? Cum te simți ?"
Îmi era prea lene să tastez așa că apelez, nici nu apucă să sune că răspunde imediat
-Ce faci ? o întreb primul
"-Stau în pat, tu ce faci ? Cum te simți ? Ești bine ?" îi aud vocea îngrijorată
-Sunt bine, stau în pat și vorbesc cu tine. Nu te mai panica atât ce e cu tine iubito ?
"-Nimic, doar că.."
-Iubito, ce vrei să fac ca să stai liniștită ? Spune-mi. tace pentru câteva secunde apoi îi aud vocea
"-Să fii cu mine.." spune debea ce o aud
-Bine, ajung la tine cam în 10 minute. spun destul de convingător
"-Stai ce ? Hoo nebunule că am glumit ! Nu vii nicăieri !" mai mult țipă decât vorbește
-Am fost convingător, no ? spun și încep să râd
"-Idiotule." mârâie printre dinți nervoasă
-Mâine vii la mine, ok ?
"-Bine."
-Vorbim. Noapte bună.
"-Noapte bună."
Închid și pun telefonul pe noptieră, iar mâna stângă mi-o pun puțin pe bandaj dar începe să mă doară puțin așa că o las pe pat și chiar dacă era ora 8 jumătate îmi era destul de somn.
Închid ochii ușor iar somnul pune stăpânire pe mine destul de rapid..
-Somn dulce somn.... spun chiar înainte să adorm
Pam Pam am reușit să scriu și capitolul ăsta pentru voi
Mai am câteva capitole iar poveste se încheie 乂❤‿❤乂
