*Perspectiva lui Luke*
Soare, de ce soare?!
-Trezirea urâtule, o voce gingașă șoptește.
-Ah! Taci și vino aici pisicuțo, spun la fel de ușor ca ea cercetînd așternutul în căutarea fetei.
-Haide Luke, serios acum... Vom întârzia la școală, hai sus! protestează având același comportament copilăros oferindu-mi un scurt sărut pe nas.
-Doar atât merit, pe nas, serios? spun dezamăgit.
-Da, răspun de scurt. Ești leneș și voi întârzia din cauza domnului "responsabil" din tine, îmi răspunde adoptând o postură serioasă deasupra mea.
-Îmi place tricoul. De unde l-ai luat?
-De la cel mai mare nesuferit de pe pământul ăsta, se strâmbă blonda scoțându-mi limba.
-Hm... Înseamnă ca te-a făcut să te simți destul de bine dacă-i porți tricoul dimineața, asa-i?! spun folosind un zâmbet pervers.
-Dacă ai de gând să crezi că-ți voi răspunde la aceasta întrebare te înșeli, o aud bombănind din baie o dată ce s-a dat jos. Mai bine îți arăt! scoate capul pe ușa râzând.
-Ar fi bine, nu-mi displace idee să știi. Acum?
-Nu...
-Mai încolo?
-Când o să fie mama fată mare dacă nu mă duci la școală. Înainte de toate, prima oprire acasă va fi pentru că trebuie să mă schimb. Era să uit! Vezi că nu-mi găsesc sutienul, dar mi-l dai tu, mâine sau poimâine când îl găsești, rosteşte fiecare cuvânt cu atenție.
Îmi dau ochii peste cap dându-mă la marginea patului. O studiez o clipă pe blonda care se uita de zor in oglindă, apoi cu pași grei mă îndrept spre șifonier de unde apuc la nimereală câteva haine.
Arunc o privire în spate și îmi trag perechea de boxeri pe mine, fiind urmată de blugii negri și tricoul alb.-Hai "Frumoasa din pădurea adormită", mai repede! Stai mai mult ca o fată, strigă Hope disperată de pe hol.
-Gata femeie. Vin!
Si am plecat. Pe drum blondina a stat locului nici măcar o secundă. Mi-a sărit în spate cum face mereu fredonînd o melodie pe care numai ea o știe, iar într-un final am ajuns.
-'Neața mamă. Ce faceți? strigă din toți plămâni din tocul ușii.
-Bine, se aude vocea femeii din bucătărie.
-'Neata dna. M! o salut pe mama prietenei mele.
E o femeie frumoasă, blondă de când o știu cu ochii verzi, exact ca cei ai domnului M. Mereu m-am întrebat cum e posibil ca ea să aibă ochii albăştri când cei doi seniori Moore îi au verzi.
-Bună puiule. Vrei clătite? mă întreabă aceasta zâmbitoare.
-Desigur. Când v-am refuzat eu pe dumneavoastră?! răspund repede punându-mă la masă.
Vă spun cu mâna pe inima. Sunt cele mai bune clătite mâncate de mine vreodată.
-'Neata Luke, se aude într-un final și dl. M. Gata, ne-ai adus copilul acasă?
-Cu greu. Nu a fost o muncă ușoară, surâd continuând să savurez fiecare înghițitură.
-Hai bine, laudă-te! Eu te-am tras acasă, nu mai băga de la tine! răsună vocea blondei care stă rezemată de perete. Mănâncă o dată și hai să mergem că e și jumătate.
CITEȘTI
Domnișoara Moore Vol. I |FINALIZATĂ|
Romance―IN CURS DE EDITARE― Totul are un început... Primi pași în viață sau primul cuvânt rostit. Totul. Ce se întâmplă când apar sentimente și trăiri noi? Persoane noi apar, iar altele dispar distrugând totul în urma lor. Trădare, iubire, cura...