Domnișoara Moore Vol. I |FINALIZATĂ|

Capitolul 28

Dupa ce am terminat cu Nick "conversatia" ne-am grabit ca voiam sa mai apuc sa ma schimb si sa iau niste clătite...
-Neata' mama, hey tata, ii salut eu pe cei doi.
-Buna dimineața domnule si doamna Moore, ii saluta Nick politicos.
-Buna Nick, raspund cei doi la unison.
-Mai sunt clatite cu ciocolata? o intreb pe mama imediat ce am intrat cu Nick in bucatarie.
-Nici macar nu le-am facut, acum ma apuc de ele. Tu du-te sua si te schimba ca esti cam sifonata, rade mama pe seama mea făcându-ma sa ma inrosesc, iar tu tinere fa-te comod pana vine fica ratacitoare.
-Mama!spun eu jenata apoi ma intorc catre Nick. Stai cuminte pana vin si imi pare rau de pe acum de intrebarile tatei, ii șoptesc si fug pe scari.

*Perspectiva lui Nick*
Ma așez la masa langa domnul Moore dupa vreo 10 minute in carr am ajutat-o pe mama iubitei mele cu farfuriile si toate cele.
-Deci... Nick ce ai de gand cu privire la Hope?ma intreaba lasand ziarul jos.
-Pai am de gand sa fiu acolo pentru ea ori de câte ori va avea nevoie de mine, sa ii fiu prieten si iubit, sa fiu persoana in care isi pune toata increderea si sa fiu persoana pe care ea va stii mereu ca se poate baza si in ultimul rand dar nu cel din urma sa o iubesc necondiționat im fiecare secunda din viata mea pana in viitor, raspund serios.
-Ma bucut sa aud asta...
-Nu cred... se aude vocea lui Hope si amandoi ne întoarcem spre ea.
Aceasta afiseaza o fata speriata daca nu ma insel sau uimita...
-Ce s-a intamplat? ma grabesc sa o intreb imediat ce am ajuns langa ea din doi pasi.
-...
Inca sta nemiscata si ma priveste in ochi.
-Hope ce s-a intamplat pentru numele lui Dumnezeu? o intreb mai panica ca niciodată si vad cum pe faa ei se așterne un zâmbet copilăresc.
-Aia a fost cea mai draguta, de fapt cea mai draguta declarație de dragoste auzită de mine, spune si rasuflu usurat tragand o gura mare de aer, uite tu de ce m-am panicat aiurea...
-Mai tare m-ai speriat domnișoara, o mustrez eu ridicând un deget spre ea si aceata zâmbește, sa nu mai faci asa pentru ca am crezut ca ai patit ceva!
-Gata... hai lasa-ti dulcegariile si stati la masa, spune dna Moore punandu-ne farfuriile in fata de îndată ce ne-am asezat.

*Perspectiva lui Hope*

Am ajuns la liceu. Masa a foat una amuzanta. Tata si Nick s-au contrazis pe anumite teme, dar eu si mama de fiecare data le-o taiam bine de tot facand vreo gluma la care ei se stranbau. Nick seamana ciudat de mult cu tata...
-Ma astepti dupa ore? il intreb pe individul care ma tine de mana.
-Bineînțeles, n-am nimic altceva mai bun de facut, imi raspunde imediat tragandu-ma la el in poala cand se aseaza pe banca, acum avem amandoi engleza...
De cand m-am intors am obervat lipsa unor profesor ca si Carlan... cica au avut loc schimbări dupa plecarea mea, ma rog...
-Hope... rasuna vocea lui Luke in spatele noastru, acu-i acu...
-Ce? zice sec aceasta.
-Da-mi ceea ce vrei sa public, ii zice acesta la randul sau hotărât si fata din bratele mele se intoarce cu fata spre mine facand ochii mari incercand parca sa ghiceasca la ce ma gandesc apoi se întoarce spre baiatul din fata noastră.
-Nu am nici o poza sau nici un filmulet de publicat, ii raspunde calma apucandu-ma de mana.
-Pai ieri mi-ai zis ca...
-Da stiu ce ti-am zis, dar am discutat cu o persoana care a reusit sa ma faca sa-mi dau seama ca este gresit sa reactionez asa, ii spune pe un ton calm masandu-mi usor mana si un zambet mi se așterne pe fata. Poate daca as fi facut-o as fi regretat sau nu, dar am preferat sa renunț la acest gand...
-Si asta inseamna ca nu m-ai iertat? Sau ai facut-o?
-Nu, nu te-am iertat... si nici nu cred ca o voi face prea curand, dar cu sprijinul necesar si discuții intense, spune si o apuc de mijloc lipind-o de spatele meu dandu-i de inteles ca stiu la ce se refera, poate voi reusi sa te iert intr-un final...
-Atunci hai sa discutam oriunde si oricând doresti, spune acesta agitat si eu ma imbufnesc cand o aud pe Hope chicotind.
-Armasare stai usor ca nu cu tine va discuta... ma rastesc la acesta, hai ca-s gelos.
-Si cu cine ma rog o sa le aiba, cu tine? comentează asta repede, poate imi scapa pumnul in nasul lui...
-Da, exact cu el, spune Hope serioasa. El este in momentul de fata singura persoana in care am încredere deplina pe langa ce-i doi "J" si parinti asa ca nu te mai agita atat ca prostu ca el fa e parte din viata mea, i-o taie fata.
-Ahamm... am înțeles, spune resemnat, vreau doar sa stiu ca suntem ok si ca imi vei permite sa vorbesc cu tine o data si o data intre 4 ochi, nu 6...
-Am înțeles, acum trebuie sa plec, spune blonda si se intoarce spre mine ridicandu-se varfuri pentru a-mi oferi un sarut. Tu sa stai cuminte, inteles? ma atenționează aceasta si eu o aprob cu o scurta inclinare a capului. Iar tu, spune facand o rotire pe călcâie catre Luke, lasa-ma sa ma gandesc.
Astea au fost ultimele ei cuvinte inainte de a pleca. Imediat fac si eu același lucru, ma intorc cu spatele la Luke si pornesc spre sala de sport.
-Tot a mea va fi, il aud cum maraie printre dinti si ca raspuns ridic mana dreapta cu semnul de "bun venit" si imi continui drumul.