Domnișoara Moore Vol. I |FINALIZATĂ|

Capitolul 4

-Ce? Ce s-a întâmplat? sare Luke ca ars.

-Oh?!  Domnișoara neatentă, corect? spune bărbatul din fața mea.

-Cine ești domnule? întreabă agitat şatenul.

-Sunt Septimius Fabian, încântat de cunoștință, iar voi sunteți...

-Eu sunt Luke ,iar ea e Hope.

-Aha?! doar atât am reușit să scot pe gura deoarce eram ușor captivată de nenea ăsta în costum.

   Este un bărbat foarte frumos, trăsăturile feței parcă sunt sculptate. Este un domn înalt, bine făcut, deoarece costumul negru pe care îl poartă îi vine ca o mănușă lăsând la vedere corpul lucrat, apoi ochii... asemănători unui ghețar; sunt de un albastru pur și totodată misterioşi, iar părul  castaniu așezat perfect, dar totuși... nu mă poate impresiona deoarece arătosul de lângă mine îi ia fața cu mult.

-"Aha?!" Ce? îl aud pe Luke reușind să ies din transă.
-Da sunt de acord cu tine.

-Mă bucur că știi cum te cheamă. Dacă ai terminat de privit pantofii putem pleca?

-Da, hai să mergem! îi spun acestuia în timp ce îl trag de braț către ieșire.

Cum am ieșit pe ușă am tras o gură mare de aer reușind să-mi revin.

-Ce naiba s-a întâmplat acolo? mă întreabă Luke ridicându-și o sprînceană.

-Nici eu nu știu.

-Tu niciodată...

   Nici nu a apucat sa spuna ca am continuat eu...

-Eu niciodată nu m-am blocat ca o idioată în fața cuiva.

-Ție... ți-a...

-Ce Luke?

-Ți-a plăcut de el? mă întreabă și parcă mă pufnește râsul.

-Nu Luke, ce naiba?! strig eu ca o nebuna.

-Sht! Ușor nu mai zbiera ca o lunatică că se uită lumea, îmi astupă băiatul gura.

-Hai să mergem la tine că nu vreau să merg acasa, ce zici? îl întreb eu  în timp ce-l trag de tricou la mine și înfășurându-mi mâinile în juru talie sale mari făcând ochii de cățeluș plouat.

-Când te-am refuzat eu pe tine? murmură acesta zâmbitor.

   Cum am intrat în casă m-am dus direct la frigider de unde am scos ce am nimerit, iar Luke a luat o pungă de cipsuri și am urcat sus în camera lui, dar înainte de a mă pune în pat i-am dat un SMS scurt mamei:
Eu: Sunt la Luke!
Mama: Aveti grija.

-Deci... ce film vedem? spune el curios.

-Primul care apare pe ecran, răspund numai decât.

-Perfect, murmură ca mai apoi dupa cateva secunde apare "THE NOTEBOOK". Romantic, toarce acesta ca o felină trăgându-mă lângă el.

   Pe tot parcursul filmului am stat rezemată de spătarul patului, iar Luke cu capul pe pieptul meu. Mi-am dat seama că stă comod după modul în care mă ține strâns de talie.
   Eu mă tot jucam cu părul lui ciufulindu-l, determinâdu-l pe acesta să mârâie din când în când.   
      Spre finalul filmului, ne-am schimbat poziția în așa fel încât eu am ajuns cu capul sub bărbia lui, dar el cu mâinile tot pe talia mea de parcă erau lipite.

-Ce frumos este... după atât timp tot împreună au ajuns și tot împreună au și murit, suspin în timp ce o lacrimă mi se prelinge ușor pe obraz.

   Deodată îmi simt ridicată bărbia si o dată cu ea și eu.

-De ce, mă rog, plângi? Pentru o prostie de film? bombăne cu ochii mijiți.

-Nu pentru o prostie de film, ci pentru final. Nu mai fi răutăcios, rostesc cât timp el imi șterge lacrimile.

-Hai vino la mine, pui de urs! mă ia acesta în brațe făcându-mă să mă cutremur. Eu zic să-i sunăm pe Jane și Josh să vină. Facem atmosfera puțin mai frumoasă, ce zici?

-Ar fi super, spun  entuziasmată.

  Luke le-a dat câte un SMS, iar aceștia s-au conformat imediat venind într-o perioadă scurtă de timp fiind  însoțiți fiecare de o pungă mare ba cu jeleuri, ba cu suc și cipsuri sau floricele de porumb.

-Am o idee! urlă Josh din bucătărie. Hai sa jucam adevar sau provocare.
-Adică interogare sau umilire, mormăi sfidătoare.

-Haide Hope! De ce nu? spune Jane urmată de aprobarea din cap a lui Luke ca mai apoi și de a mea.

-Eu primul! strigă Luke ca un copil și învârte sticla. Jane, adevăr sau provocare?

-Adevăr, încep usor... nu vreau să ajung din prima să sap în grădină, oftează aceasta.

-Este adevărat că ți-ai dori să-l ai în pat pe Josh? rostește prietenul meu pe un ton pervers.

-Îmi pare rău, dar am deja! spune aceasta râzând. De ce l-aș mai vrea?adaugă luand sticla și învârtind-o. Josh, adevăr sau provocare?

-Provocare. Ce-s eu, fetiță? se bate tipul cu pumnul în piept.

-Te provoc să manânci pamant din ghiveciul de flori al mamei lui Luke.

-Da' ce-i prima dată când o fac, floare la ureche!

-Da' când, mă rog, ai mai mâncat tu pământ din ghiveciul mamei, Josh? mârâie şatenul de lângă mine.

-Eh... vezi tu anul trecut după balul bobocilor eram cam amețit când am ajuns aici și credeam că-i ciocolată, răspunde inculpatul stânjenit luând o gură de pământ.

-O Doamne?! Josh, ești ciudat și acum chiar sunt sigura de asta, spun şocată.

-Rândul meu, schimbă subiectul luând sticla și o învârte. Hope, adevăr sau provocare?

-Provocare.

-Sărută-l timp de 5minute pe Luke, rostește lăsându-mă mască.

-Poftim!? murmur  cu gura căscată alături de Luke.

-Hai! Dăi drumul că ești pe ceas sau te tund pe ascuns. Am mai făcut-o nu-i mare lucru, mă amenință Josh zâmbitor.

-Țin la podoaba mea capilară deci... Luke vino la mine, spun hotărât și mă apropii ușor de buzele acestuia ridicându-mi privirea.

   Mă privește la fel de timid ca mine, dar îmi iau  inima în dinți și mă apropii mai mult ridicând ochii pentru a doua oară, iar de data asta sunt sigură și știu ce trebuie să fac. Îl trag ușor la mine ca mai apoi buzele noastre să facă contact. Sunt așa de... moi. De ce naiba n-are gagică?!

-Hai că mai aveți dați-i drumul acolo, îl aud pe Josh pe fundal.

Buză peste buză, atingere peste atingere. Totul este perfect! Încep să cred că ceilalți ar avea dreptate. Nu mai vreau să-i dau drumul și din câte simt nici el. Mâinile lui mi-au apucat talia firavă ridicându-mă peste el  lipindu-mă de pieptul lui, iar mâinile mele se joacă cu părul său lăsând sărutul să devină din ce în ce mai pasional.
    Simt că fac ce trebuie, dar totuși este Luke. Nu ca aș fi avut ceva împotrivă lui, dar este cel mai bun prieten al meu meu, ce naiba?!   
    Revenind... ne desprindem ușor pentru a lua o gură de aer moment în care ne uităm unul la altul și  zâmbind. Tot sărutul, sincer devenise... un joc pentru cucerire, deoarece cu buzele ușor întredeschise se crease un 'razboi'  care a luat sfârșit în momentul în care acesta s-a lăsat învins de către mine o dată ce  mi-am înfipt  dinți în buza sa inferioară lăsând loc sângelui să se strecoare ușor oferindu-i "jocului" un gust aparte până când...

-Alo! Bă băieți, gata aventura fraților! urlă Josh de nebun lângă urechile noastre. Au trecut zece minute. Nu mai rezist și simt că înnebunesc. Mă bucur pentru voi, dar noi ne plictisim, adaugă pe același ton.

   Mă desprind de Luke lăsând să se vadă muşcătura acestuia, dându-mă jos la locul meu încercând să-mi aranjez părul ciufulit, iar Luke să se șteargă de sânge.