Domnișoara Moore Vol. I |FINALIZATĂ|

Capitolul 30

Perspectiva lui Nick*

-Ce liniste e fara ele! spune Josh amuzat de fetele care dorm gramada in canapea.
-Ehh, eu le prefer pe ele, adaug eu sorbind din cana de cafea pe care o tin in mana.
-Mda... sunt de acord cu Nick, zice Luke.
-Hmm... mormaie una dintre fete.
-Hai ca se trezesc, spun eu si ma ridic de pe scaun si pornesc spre canapea. Se trezeste Jane, ii fac semn lui Josh care se apropie de mine.
-Haide gandacel, trezirea! ii șoptește acesta iubitei sale in timp ce o apuca de picior si o gadila si aceasta incepe sa dea din maini si picioare facandu-le pe celelalte doua sa cada din canapea.
-Auuuu! tipa ce doua fete la contactul cu podeaua rece.
-Bravo Josh, sa vezi ce ti-o iei de la ele dupa, rade Luke de el.
-Esti prost sau doar tembel? mârâie Lucy la el cand a reusit sa se dezmeticească si sa se ridice in genunchi aruncandu-i o privire ucigătoare.
-Pai vez..
-Nici un pai ca esti mort cand pun laba pe tine nenorocitule, il amenință Hope cand se ridica in doua picioare.
-Esti bine iubito? o intreb eu luand-o in brațe.
-Da sunt bine,dar el nu va fi cand voi ajunge el, maraie nervoasa ea incercand sa sara la gatul lui Josh dar o prind la timp intr-o îmbrățișare de urs.
-Josh esti mort, rade Luke si o saruta pe Lucy.
-Nick? spune Hope.
-Hm??
- Nu ma simt prea bine, imi spune si apoi fuge catre scari si toti o urmăm pana cand usa inchisa ne blochează.
-Hope?zice Jane.
-Hope esti bune? intreaba si Lucy.
-Haide iubire deschide usa, spun deja nervos.
Inca n-am primit nici un răspuns si au trecut cateva minute bune. Se aude cheia in usa si toti ne ridicam de jos lasandu-i loc lui Hope cativa pasi de la usa.
-Esti bine? intreb panicat.
-Da, doar ca...
-Ce? Ce s-a intamplat?
-Mi-a intarzit, spune nesigura.
-Oooo doamne, spun cele doua fete de langa mine.
-Ce s-a intamplat? Ce ti-a intarziat? aproape urlu ca nu stiu despre ce e vorba.
-E însărcinata! tipa Lucy cu Jane la unison.
-Ce face ma? il aud si le Luke si le arunc o privire celor doi băieți care s-au albit si ei la fata, eu cred ca arat ca varul, apoi ma ma intorc spre fata din fața mea si dupa nu mai stiu nimic in afara de podea si cum arata ea.

*Perspectiva lui Hope*

-Nick?!Nick esti bine? il tot intreb de vreo 2 minute in care am reusit sa primesc ca raspuns doar niște mormăieli.
-Nu credeam c-o sa lesine, spune Josh.
-Nici eu si da-mi paharul ala de apa.
-Sa nu-mi spui ca ti s-a facut sete acum cand iubitul tau este lesinat, comenteaza Luke si mi-l da.
-Nu, nu-mi este sete, il vroiam pt a face asta, le spun si arunc paharul cu apa rece pe Nick care sare imediat ca ars.
-Ce s-a intamplat? intreaba panicat.
-Ai aflat ca esti tatic, face Luke misto de el si Jane ii da o palma pe spate.
-Lasati-l in pace ca a foat doar o gluma, daca stiam ca asa va reactiona nu o mai faceam!
-Ai facut ce? ma intreaba satenul pe care il tin de mana. Esti bine?
-Da sunt bine si nu sunt insarcinata, a fost doar o gluma. Mi-a fost rau doar pentru ca aseara Josh a pus in mancare niste sos picant, atata tot, il lămuresc eu oferindu-i cadou un pupic pe frunte si ma ridic lasandu-i loc sa respire. Nu vei fi tatic asa ca nu te stresa degeaba.
-Nu e ca nu vreau daca la asta te gandesti, spune ai se ridica venind spre mine, voi vrea stai calma, dar nu acum si cred ca nici tu.
-Stiu asta, stai calm, ii spun sa-l linistesc. Acum hai la masa ca ai fost lesinat destul de mult încât am avut timp sa pregatim si masa!
-Cat timp?intreaba dezorientat.
-30 de minute, ii raspunde calma Lucy cand se așează langa Luke la masa.
-Cine vrea clatite? intreaba Jane care vine cu o tava plina fiind urmata de Hope care cara doua borcane mari de ciocolata si o tava cu căpșuni. 

  *Perspectiva lui Nick*

Fiecare sta alaturi de persoana iubita in jurul mesei. Luke cu Lucy, eu cu Hope si Jane cu Josh, toti radem, glumim, vorbim si iubim deodată sau separat. Imi intorc capul spre blonda si o trag usor de gat aplicandu-i un sarut pe tampla si apoi zambesc.
-Ce-i? La ce te gândești? ma intreaba ea zambind.
-La cat de perfecta e dimineata asta, uitate si tu, fiecare cu fata lui si invers, fericiti. Ce sa vrei mai mult!? spun incet doar pt ea si o vad cum i se luminează fata.
-Ai dreptate, totul este perfect! continua ea si ma ia in brate. Asta pana cand mergem la facultate, zice si cu o fata nevinovata intorcandu-se la clatitele ei.
-Te iubesc piticot, ii soptesc si o trag in poala mea cu clatite cu tot.
-Tu speli hainele! ma mustreaza ea.
-Orice pentru tine blondo!
-Ce ti-am spus eu? ma intreaba botoasa, nu-i place sa-i zic blondo.
-Ca ma iubești, ii spun la fel de nevinovat ca ea si ii cuprind buzele intr-un sarut patimas pana cand o clatita face contact cu fetele noastre si toti incepem sa radem...

Ne vedem la facultate...

•○●Ne revedem in volumul 2●○•

《Imi cer scuze pentru greșelile de orice natura prezente in carte.》