Domnișoara Moore Vol. I |FINALIZATĂ|

Capitolul 16

-Da, răspund scurt. Sunt bine!
 
    Cu un zâmbet stângaci şatenul îmi întinde mâna. Cu același zâmbet o apuc ridicându-mă cu ajutorul acestuia.

-Hope, ți-ai uitat geanta! murmură dându-mi plicul.

-Mersi. Chiar voiam să cobor, rostesc şoptit.

   Într-o clipă distanța dintre noi de micșorează, iar un fior straniu îmi traversează corpul.

-Hope? murmură el.

-Da.

-Am uitat să-ți spun un micuț amănunt despre mine...

-Și acela ar fi?! mă încrunt observând cum mâna sa urcă pe spatele meu.

-Nu sunt fratele tău.

   Ochii mi se măresc instant. Uimire și șocul își fac simțită prezența pe chipul meu. Chiar și cu acest detaliu aflat, nici unul dintre noi nu face vreun pas, doar ritmul alert al inimilor ne face să fim conștienți.

-Pai... și atunci cine ești? întreb cu  voce stinsă.

-Sunt copilul verișoarei surorii mamei lui Julie. E complicat, știu. Emily mi-a spus că pot sta aici cât timp îmi fac studiile, iar Septimius nu are nimic în împotrivă.

-De ce îmi spui asta acum? Care-i logica în toate astea? bombăn privindu-l printre gene.

-În caz că pe viitor se va întâmpla ceva, vreau să știi că nu este nici o problemă. Asta-i logica!

-Ce te face să crezi că se va întâmpla ceva? continui șirul de întrebări cu aceeași atitudine sfidătoare.

-Nu te-ai clintit nici măcar un singur milimentru de când stăm așa, îmi răspunde acesta imitându-mi vocea. Stai la fel de aproape și ceva îmi dă de bănuit că, dacă voi mai face un pas și te voi lipi de pieptul meu, nu te vei împotrivi.

-Pai nu vreau să mă mut? Care-i problema? Pănă la urmă tu ești în camera mea , nu eu în a ta, replic ca și arsă.

-Ai dreptate.Vrei să plec?

  Refuz să răspund analizându-i fiecare mișcare. Mâna sa o mângâie pe a mea, iar buzele i se întredeschid așteptând să rostească ceva.

-Spune. Vrei?

   Insistă. Cealaltă mână i se așează pe mijlocul meu lipindu-mă de trupul său. Buzele cercetează fără reținere "teritoriul".  Linia maxilarului este trasată cu ușurință făcându-mi picioarele să se înmoaie subit, dar sunt susținută la timp de brațul şatenului.

-Da, răspund după o perioadă de timp.

-Da, vrei să continui sau da, vrei să ies? șoptește în apropierea urechii.

    Pielea mi se face de găină.

  Încep sa urăsc sentimentul ăsta...

      Mâna mi se înfige în părul său trăgând cu o ușoară ezitare. Fermoaraul rochiei este tras cu aceeași ezitare de care dau și eu parte, dar cade. Rochia cade lăsându-mă vulnerabilă în fața lui Nick, în fața privirii sale curioase care nu pierde timp admirându-mi formele.

     La naiba?!

      Rochia mea și sacoul său zac la picioarele noastre. O mână pe spatele meu, iar alta mă ține lângă el. Chipul îi este slab luminat, dar cert e că ochii mă farmecă neîncetat. Acum, privindu-mă în ochi, sunt conștientă de bărbatul care se află lângă mine, dar si de cel care ma așteaptă acasă.

-Noapte bună! șoptește acesta văzându-mi împietrirea bruscă.

    Surâd la spusele lui, iar nedumerirea își lasă amprenta pe fața sa.

     Poate nu sunt tocmai cea mai sănătoasă persoană pe care o cunosc.

-Ce? murmur aplecându-mă.

-De ce râzi? întreabă apucând sacoul.

-Pentru că sunt o idioată, răspund scurt aruncând rochia pe pat. Mulțumit?

-Ok?! M-ai pierdut, serios. Ori îmi scapă mie ceva, ori... nu știu. Cred că prima variantă se potrivește cel mai bine.

   Mă așez mai bine pe marginea patului evitând să-i dau apă la moară.

-Nick, e târziu. Mai bine mergi să te culci, ce zici? bolborosesc ridicându-mă. Esti obosit...

-Și pierdut, mă completează cu jumătate de gură aruncând la rândul său sacoul pe umăr.

-Poate și asta, replic apucând un halat. Te rog să mă scuzi, dar vreau să pleci.

    Şatenul aprobă retrăgându-se în liniște. Intru în baie unde, apa caldă umple cada lăsând mirosul de vanilie să-mi cucerească simțurile cu fiecare secundă petrecută în apă.

      Luke, îmi pare rău. Ceea ce s-a întâmplat nu se poate traduce ca atracție pentru că nu e. Moment de scăpare. Dorul și tristețea m-au adus în momentul ăsta.

-Maine va fi o altă zi, sunt sigură.

   Optimistă și cu conștiința pătată îmi părăsesc colțişorul de relaxare și mă îmbrac în grabă cu ceva lejer ca mai apoi să mă strecor sub așternutul parfumat.