Alpha(EXO)

Capitolul 61- A fost sau nu un vis?

-Angel?

Acesta se uită surprins la mine.

-Ne cunoaștem?

Același Angel, dar mai matur...

-A fost un vis... A fost un vis....

Toată lumea se uita ciudat la mine.

-A fost doar un vis...

Diana se așeză în fața mea.

-Jess. Ar fi bine să mai dormi.

Îi arunc o privire urâtă.

-Îh. Bine. Domnule și doamnà Colline. Vă rog frumos: afară!

Mama și tata ies repede din cameră.

-Și tu.

-Nu! Vreau să asist.

Diana poate fi uneori ca un copil mic.

-Fie. Ia loc, Angel.

-Îți dai seama că sunt mai mare cu aproape doi ani ca tine.

-Știu. Ai aproape nouăsprezece ani.

-Cum de...

-Nu înțeleg de unde și până unde doctor. Se leagă? Îl întrerup gesticulând.

-Ce? Întrebă Diana confuză.

-Ăh. Nu are sens.

-Jess. Explică și doctorului.

-Ce să îmi explice?

-Cât eu am "dormit", am visat niște chestii. Și apăreai și tu în ele.

-Eu? Abia de te cunosc. Îl ajut doar pe tata.

-Mai bine ne-ai povesti totul. Zice Diana puțin agitată.

-Stai așa. Nu îmi pierd eu timpul cu prostii. Mă așteaptă și alții. Angel dă să se ridice.

-Domnule.. Nu plecați. Roagă Diana.

-Unii chiar mă așteaptă.

-Adică Rufus? Întreb nepăsătoare.

-De unde îl știi pe Rufus?

-V-am zis. Știu multe.

-Ce mai știi?

-Oh. Păi. Știi ca directoarea are un fiu. Stă în fața ta.

-Poftim?

-Numele lui e Angel Briant.

Cei doi amuțiseră.

Se uitau când la mine când unul la altul.

Mă ridic în fund.

Dau pătura la o parte și încerc să mă mișc.

Cum mă pun pe două picioare cad.

-Jessy!

Surprinzător... Nu m-a durut.

Știu că am mușchii atrofiați din cauza repausului, dar și când îl loveam pe Kai. Tot mă durea.

Diana mă ridică de grabă.

-Băi! Ești bine?

-Um? Da. Nu am nimic.

Sunt așezată înapoi în pat.

-Nu pot crede că a fost un vis...

E imposibil...

Angel mă prinde de mână.

Ridic o sprânceană.

-Ce a fost asta?

-Nu știu.

-Dă-mi drumul!

-Nu pot.

Mă prinde de umeri și mă trântește pe pernă.

-Nu fac eu asta! Serios! Țipă el disperat.

Își apropie fața de a mea.

Diana îl lovește în coaste și îl îndepărtează.

Respir ușurată.

-Așa ar fi făcut și Angel din vis. Orice să mă sărute.

-Nu sunt nebun la cap. Nu așa săruta o minoră.

Un gând ciudat îmi trece prin minte..

-Diana. Poți să îmi dai un pahar cu apă?

-Acum.

Îmi întinde paharul. Cum îl iau în mână mi-l torn în cap. Probabilitatea ca să mă trezesc... 0.00000000001.

Am simțit apa cum trece pe lângă mine.

Angel și Diana se uitau surprinși.

-Ce?

-Nu te-ai udat.

-Poftim?

-Nu ți-ai udat fața.

Mă uit în reflexia televizorului. Într-adevăr. Nici măcar un fir ud.

-Asta e ciudat.

Ce naiba? Deci acum visez că visez?

Are logică?

-Cum adică?

-Eu acum visez! Țip în gura mare.

-Adică?

-Eu visez! Ăsta e un vis!

-Jessy. Nu înțeleg ce vrei să zici.

Cum adică visezi?

-E simplu.

Atunci când mă sărutam cu Luhan... S-a produs ceva. Nu știu să explic.

Și m-am trezit aici!

-Cred că ar trebui să te culci. Angel mă împinge încet în cap.

-Nu nu. Trebuie să plec de aici.

-Prietena ta a înnebunit.

-Nu știu ce e cu Jess. Poate de la medicamente?

-Alo! Sunt chiar lângă voi!

-Culcă-te.