Alpha(EXO)

Capitolul 16-Prima zi de liceu

Kai o luă pe Diana în brațe și o duse în cameră.

"Prea de dimineață după mine".

Justin se uita la mine și la Luhan cam urât.

Ca să îi fac în ciudă îl iau pe perversul mic de urechi și îl sărut scurt.

Se aude un mârâit înfundat.

Mă ridic de pe Luhan și îl trag după mine.

-Luhan. Vreau să te îmbraci într-un costum.

-Care?

-Păi nu știu. Să ne uităm.

Înainte să trag de cutia cu haine, în sufragerie apăru Moș Crăciun.

-Moșu'? Exclamară cu toții.

-Ho ho ho! Ați fost cuminți?

Îl analizez puțin... De când moșul este blond? Și părul creț-ramen?

Mă apropii de el.

-Ce mi-ai adus, moșule?

-O. Ce fată nerăbdătoare! Ți-am adus un cadou mic.

Îmi întinde o cutiuță roșie.

-Woa. Ce e în ea?

O deschid și găsesc o brățară.

-Mulțumesc, Z...adică moșule.

Moșul se așeză pe fotoliu.

Băieții râd de el și totuși rămân surprinși de cum arată.

-Moșule! Zic eu în timp ce mă pun pe piciorul lui. Mulțumesc.

Din nou Baekhyun fuge din cameră.

-Ce are? Întreb eu restul lumii.

Băieții se uitau unii la alții. Își dau seama de ce Baekhyun fugise și îi urmează exemplul. M-am trezit pe fotoliu fără Moș Crăciun.

-Unde a dispărut?

Luhan avea ochii închiși. Părea că doarme. Cum poate să adoarmă în așa zgomote?

Mă ridic de pe de pe fotoliu. Îmi desfac cizmele, căci deveniseră incomode. Mă urc pe canapea lângă Luhan.

-Este drăguț și când doarme!

Mă pun paralel cu el și îi admir perfecțiunea.

De o dată simt cum mâinile lui Luhan se încleștează în jurul meu.

Mă trage lângă el, eu cuibărindu-mă la pieptul lui.

Am stat așa vreo zece minute. Nu vroiam să mai plec de acolo.

Băieții se întoarseră îmbrăcați în elfi, cerbi și Moși Crăciuni.

După ce i-am admirat, am luat micul dejun.

Am avut cel mai frumos Crăciun. Dar am uitat ceva? Pe cineva?

După două zile de la Crăciun mă găsesc să mă uit prin agenda din tabletă.

Diana se uita și ea la ceea ce făceam și la câte numere de telefon aveam.

Dintr-o dată strig speriată.

-Am uitat de Bavi și Alex!

-O nu! Ce o să zică acum?

Încercăm să îi sunăm. Fără speranță. Primim un mesaj peste 2 ore:

"Bună, fetelor! Ne este tare dor de voi. Știm că nu ați putut să ne sunați. Vă urâm pentru asta.

Glumesc:)). Suntem amândoi la întâlnire. Vă iubim. Pa:*"