Alpha(EXO)

Capitolul 44-Abuzată

Privirea îmi este aţintită asupra Sarei. Aceaşi îmbrăcăminte de piţipoancă, bot de rață roz şi perucă în cap.
-La ce te uiţi? Îţi place cum arăt?
-Ce vrei de la mine? Spun pe un ton calm.
-Eu? Vreau să mori în chinuri. Dar nu sunt eu cea care te vrea.
-Cine?
-Secret. Nu au voie să ştie toţi prostii. Halk! Culc-o.
-Da, domnişoară.
Matahala care se pare că se numeşte Halk (i se potriveşte) îmi pune o batista la nas şi mă ia ameţeala.

♣♣♣
Durerea de cap este insuportabilă. Nu îmi simt corpul. Ochii îmi sunt grei şi nu pot să îi deschid.
Mă chinui să îi între-deschid. Lumina becului mă deranjează instant. De când becul este aşa de puternic? Şi cald?
Deschid ochii larg.
Nu mai eram în acel spital murdar şi părăsit.
-Unde sunt?
În faţa ochilor vedeam ceva roz.
-De când tavanul e roz?
*De când te-ai tâmpit la cap!*
-Mai taci. Unde sunt?
*De unde să ştiu? Când tu pici, pic şi eu!*
Îmi ridic capul care mi se părea o nicovală.
Stăteam pe un pat cu baldachin într-o camera mare şi spaţioasă.
Mă ridic încet pe coate şi mă uit mai cu atenţie.
Am văzut un dulap mare, un birou şi o baie...cred.
-Unde am ajuns?
*Camera mea!*
-Face ce?!
Mă dau jos din pat. Mare gresală. Când picioarele mele ating podeaua se înmoaie şi cad.
-Drace. Ce mi se întâmplă?
Înăuntru intră o femeie bătrână cu o tavă cu mâncare.
-Domnişoară! Nu va mişcaţi!
-Credeţi că pot?
Femeia lasă tava şi mă ajută să mă pun din nou pe pat.
-Va rog. Nu mai coborâți.
-De ce îmi vorbiţi aşa formal?
-Aşa se cuvine. Uitaţi. Aceasta este mâncarea.
Pune tavă pe pat şi iese.
-Eu nu mănânc până nu înţeleg ce mi se întâmplă! Am început să țip.
*Știu pe femeia aia!*
Uşa se izbi de perete. În prag un bărbat blond cu ochii verzi îmbrăcat lejer.
-Te-ai trezit?
-Cine eşti?
O simt pe Clarion cum se agită în mine.
-M-ai uitat scumpete?
Închide uşa şi păşeşte spre pat.
-Nu te cunosc. Reuşesc să bâlbâi.
-O. Da mă cunoşti prea bine. Sunt scumpul tău Seth.
Clarion mai avea puţin şi îmi spărgea timpanele la cum ţipa.
-Cum am mai spus. Nu te cunosc.
-Ia stai...
Bărbatul mă analizează puţin.
-Ha ha ha. Ce te ascunzi într-un copil? Ieşi de acolo!
*Nu vreau!*
-Vreau să te văd!
*Nu acum!*
-Bine. Atunci sper să simţi asta.
Seth se urcă în pat. Vine lângă mine.
Îmi imobilizează mâinie şi mă sărută pe buze.
Rămân şocată.
-Ţi-a plăcut?
-Nu!
*Da!*
Eu zic una Clarion alta. Până la urmă cine este acest Seth? Ce legătură am eu?
-Ce ai zice dacă ţi-aş oferi nişte momente speciale?
*Normal că mi-ar plăcea! Dar încă sunt supărată pe tine, iubitule!*
Cum se înţeleg ăştia doi?! Și iubitule?
-Poate învaţă şi asta mică câte ceva.
"Asta mică"? Pe cine faci tu mică?
Seth dă la o parte cearceaful.
Eu încă eram în costumul de baie. Surprinzător aveam şi sutienul.
Îmi ia piciorul drept şi începe să îl mângâie.
-Opreşte-te!
Mi-l trag înapoi.
-Stai cuminte. Îşi scoate ghearele şi le pune ameninţător pe gâtul meu.
Îmi ia piciorul şi mă mângâie. Buzele sale ajung pe talpa mea. Săruturile lui mă gâdilau.
-Încetează!
Cealaltă mână se așeză pe interiorul pulpei drepte.
Am strâns picioarele puternic încât mâna lui să nu se mai poată mişcă.
Mă ridică şi mă pune mai jos.
-O. Da dificilă mai eşti!
Ia ghearele de la gât şi dă să mă sărute.
Tresare imediat cum dă cu buzele de lănţişor.
-Ah. Ce dracu?
Se uită atent.
-Sigiliu? Ha ha ha.
Sigiliu? Ce vorbeşte?
-Te uiţi cam confuză... nu ştii ce e ăla sigiliu? Îţi zic eu. Nu ți-o pot trage.
Luhan m-a sigilat?
-Dar stai liniştită. Pot să te marchez.
Mă ridică în fund, mă prinse de ceafă şi mă muscă puternic de gât urmând să sugă porţiunea de piele.
-Ah! Am gemut de durere. Animalule!
L-am împins.
Îmi masăm locul rănit.
Seth se smuceşte şi îmi pune mâna pe faţă.
-Nu mă atinge!
Îi arunc mâna şi mă zgârie pe obraz.
Fricele de sânge încep să curgă.
Seth adulmecă.
-O. Da ce specială eşti.
-Poftim?
-Ai sânge bun.
-Sânge albastru. Zic ironică.
-0,1, Cel mai vechi și cel mai căutat. Zice el lingându-se pe buze.
Yu! Mă dezgustă.
Limba sa se plimbă pe obrazul meu.
-Ai un gust bun. Dai şi lapte?
-Nu am lapte idiotule!
-Sunt aşa micuţi, ridicaţi şi rotunzi!
Mă acopăr cu ce găsesc.
El sfâşâie cearceaful.
-Am zis eu că am terminat?!
Îşi freacă fața de claviculă şi rămâne acolo pentru puţin timp.
-Ah. Mirosul unei fecioare!
Corpul meu refuză să se mişte.
-Nu mă atinge, jegosule!
-Îmi pui răbdarea la încercare! Ţipă el nervos.
Mă mușcă de șold.
-A!
-Asta că să nu mă ridici tonul la mine.
Se pune deasupra mea şi se uită la mine.
-Oare cine te-o fi sigilat...
Mă miroase în păr. Nu îşi dă seama.
Îşi bagă nasul în gâtul meu. Mi se zbârleşte pielea.
-A. Luhan. Unul din fii mei.
Mă sărută pe obraz.
-O să fie o plăcere să te am aici.
Mâna lui coboară lent pe burta mea.
-Nu! Încetează!
-Gata, scumpete. O să îţi placă.
Cineva bătu la uşa.
Bătrâna intră şi lua tavă.
-Ah. Mi s-a tăiat toată poftă. Ne vedem mai târziu iubire.
Iese din camera şi mă lasă singură.
-Luhan! Unde eşti? Salvează-mă te rog!
În zadar. Luhan nu mă aude.
*Ba da! Dar nu ştii tu cum!*
-Cum? Tu ești de vină! Acum idiotul ăsta mă va tortura!
*E soțul meu! Taci că te omor eu înaintea lui! Gândeşte-te la el! Şi aşa vei putea vorbi cu el.*
-Încerc.
Încep să mă gândesc la faţa lui. La cum arată, momentele împreună.

• ° • ° • ° • °• • ° • ° • ° • ° •

-Luhan...
-Ha?
-Sunt Jessy.
-Cred că sunt aşa de îngrijorat încât o aud.
-Chiar vorbesc cu tine!
-Jessy... Unde eşti? Deja îți aud vocea...
-Într-o încăpere cu baldahin!
-Asta a fost ciudat...
-Nu mai fi surprins. Vorbesc cu tine!
-Jess?!
-Da!
-Ce ţi s-a întâmplat?
-Am fost răpită şi abuzată sexual.
-Ce? Nimeni nu poate să te atingă!
-Sigiliul. Ştiu.
-Cum?
-Mi s-a zis.
-Îmi pare rău. Dar nu vroiam să păţeşti ceva.
-Mulţumesc.
-Lănțișorul îţi dă forma mea Alpha noaptea când e luna plină.
-Deci pot să scap?
-Da, iubito. Ești prea departe. Ești singura care poate!
-Îmi e frică...
-Stai calmă!
-A pus mâna pe mine! Mi-a atins...
-Gr!
-Calmează-te.
-Stai unde eşti. Te găsesc şi te aduc!
-Lu...
Convorbirea telepatică se întrerupe.
*Poţi să te mişti?*
-Ia vezi? Pot să mă mişc?
*Fraiero. Să ajungi la piatră! Să mă scoţi de aici! Nu te vrea pe tine! Proastă mai ești!*
-Idioată. De ce nu mi-ai zis?
Îmi ridic mâna încet.
Apăs pe piatră şi simt cum mintea mi se limpezeşte. Aparent Clarion ocupă mult spaţiu.
-Şi cu mine ce se întâmplă? Cine este el? Ce vrea?
-Uşor. Câte o întrebare!
-Ce se va întâmplă cu mine.
-Nu ştiu.
-Cine e el?
-Seth.
-Cine-i Seth? În afară de soțul tău.
-Regele Alpha.
-Şi ce legătură am eu.
-Nu ştiu
-Când voi pleca?
-Nu ştiu
-Dar tu ce ştii?
-Că am chef de joacă.
Clarion iese din camera lăsându-mă singură. Gândurile îmi inundară capul.
Ce legătură are Seth cu Sara?
Ce caut aici?
Ce vor de la mine?
Poate că Sara... Nu. Nu se poate...
Şi totuşi... Ar putea...
Două variante:
1) Sară este fica lui Seth.
2) Amanta lui.
Aş preferă 1 decât 2. Clarion ar face o criză cât Casa Poporului plus Parlamentul.
Amorţeala din corpul meu dispăru.
Acum puteam să mă mişc.
Am cercetat camera în care am fost aruncată
Curată, frumoasă şi spaţioasă.
Am căutat haine în dulap. Doar de bărbat.
Am luat o cămaşă şi nişte pantaloni mai mici.
Am deschis uşa de la intrare.
În faţa mea prima matahală...parcă Halk şi a două cea baraboasă
-Unde te duci?
-Afară?
-De ce?
-Că vreau?
-În visele tale.
Îmi închide uşa în nas.
Seara se lasă. Luna se înfăţişă pe cer.
Eu tot băteam în uşa să îmi deschidă.
M-am uitat la lună.
Am simţit cum un fior îmi parcurge întreg corpul.
Ochii mi s-au dilatat.
Părul a devenit blond cu şuviţe albastre.
Vedeam toate din jurul meu puţin mai accentuate.
Am dat cu pumnul în uşa şi a ieşit pe partea cealaltă.
Halk s-a speriat puţin. Mi-au apărut colţi ascuţiţi.
Mârâiam înfundat.
Curând m-am transformat în ceea ce credeam că nu se poate. Am devenit lup. Un lup alb cu pete albastre la urechi şi coadă.
I-am dărâmat pe cei doi şi am fugit urmărind mirosul de aer proaspăt.
Am descoperit că sunt într-un castel.

Am alergat până la ieşire. Am rupt lanţurile şi am ieşit. Am ajuns într-o peştera întunecată. Cu ajutorul instinctelor am ieşit în pădure. Nu ştiam că peştera poate fi o poartă spre un palat imens.
Un ţipat se auzi în depărtare. O văd pe Clarion cum vine spre mine.
-Dă-mi brăţară! Înainte să fie prea târziu!
Mă chinui să îmi dau brăţară jos. Cu nişte labe aşa mari nu prea reuşeşti.
Strigătul se accentua.
O pasăre mare de foc zbura deasupra noastră.
-Pasăre nenorocită! Ţipă Clarion care se agaţă de piciorul meu.
Pasărea se apropie vertiginos de noi.
Clarion îmi ia brăţară şi îmi spune să fug.
Nu recepţionez informațile corect.
Pasărea îşi înfinge ghearele în soldul meu arzându-mi blana şi lăsându-mi o formă pe piele.
Încep să alerg cât mă ţin picioarele. Ies din pădure şi văd cum pasărea se face scrum şi din acel scrum renăscând
Ajung într-un parc.
Mă transform la loc în om şi cad pe o bancă.
Îmi ţin locul rănit. Mă uit atent.
Era forma unei păsări cu o coadă mare. Arată mai mult că un tatuaj mic ... sau semn din naştere...
Mă ustura îngrozitor!
Adorm pe banca.