Alpha(EXO)

Capitolul 68

Brațele care îmi înconjurau mijlocul se încordară în momentul în care pieptul mi se ridică ușor.
Ridic capul și privesc persoana de lângă mine.
Luhan stătea pe marginea patului și mă privea cu ochii plini de lacrimi.
Avea năsucul roșu, iar obrajii rozalii. Părul îi stătea în toate părțile.
Încerc să vorbesc, dar iese o bâlbâială.
Îmi mângâie obrazul și mă strânge la piept.
- Bine ai venit. zice el zâmbind. Ești la fel de frumoasă.
Mă uit uimită la el. Am făcut ceva?
- Ru-Han.
Un mic chicot se auzi din partea lui.
- Mai încearcă odată.
- ...Lu-Han.
- Vezi că poți? Bravo. Poți să te ridici?
Mă sprijin într-o mână și mă ridic în capul oaselor.
Momentul acela în care Luhan era romantic după ce D.O. a încercat ce a încercat...
Practic m-am întors. Nu mai înțeleg...
Îmi frec tâmplele în încercarea de a procesa cursul evenimentelor.
Nimic nu mai avea legătură.
Luhan se ridică și el după mine uitându-se în continuu la mine.
I se putea citi frica din ochi. Frica de a nu pleca. Sau muri.
Vederea mea nu revenise complet. Contrastul era mai puternic. La fel și luminozitatea. Vedeam totul mult mai clar și mai conturat. Auzeam fiecare pas din casă. Fiecare șoaptă. Bătăi de inimă.
Cele mai alerte fiind ale lui.
Pielea îmi era mai albă. Mult mai fină...
Ma simțeam ciudat.
- Bine ai venit, Jessy.
Încerc să îmbin niște cuvinte prin minte ca să nu greșesc. Tot ce îmi vene să zic erau sunete ciudate formate din vocalele a și u la diferite tonuri.
- Nu credeam că vei scăpa. Băieții nu ți-au dat nicio șansă. Mă bucur că ai rezistat. Hm... Corpul tău s-a transformat destul de frumos.
Ridic o sprânceană neînțelegând ce vrea să spună.
Ridică ușor bărbia și îmi indică baia.
Pornesc hotărâtă spre ea, dar picioarele mele se opresc provocându-mi dezechilibrul.
Mă agăț de perete și mă uit înfiorată la picioare.
Erau uscate. Foarte subțiri.
- Nu îți face griji! Își revin. Dă-le voie doar.
Mă uit confuză la el.
- Gândește-te că le dai un ordin.
Închid ochii și îmi imaginez că sunt un general care dă ordine la două picioare îmbrăcate în soldați.
"Stângule! Dreptule! Aveți permisiunea să vă treziți!"
Deschid ochii ca să văd dacă a funcționat. Nimic.
- Prostuțo. Nu așa. Trebuie să simți ceea ce transmiți.
Respir adânc. Simt o mică umflătură în ambele picioare.
Bucuroasă că am reușit scot un îngânat ca de cățeluș.
Mă uit terifiată asupra corpului meu și merg spre baie. Țintesc baia și rămân stupefiată.
Arătam diferit.
Părul meu șaten devenise roșcat, ochii nu mai era căprui închis ci o combinație de albastru cu verde, obrajii îmi erau rumeni, buzele cârnoase, nasul subțire, o aluniță mică lângă ochiul drept.
Spatele micuț a fost înlocuit cu unul mai lat, pieptul s-a mărit și el.
Talia mea oribilă a devenit și ea subțire.
Picioarele părând lucrate.
Întorc capul spre băiatul din cameră cu o expresie a feței rugătoare.
- Îți explic mai târziu. Dar ce trebuie să știi tu acum este că ai trecut printr-o transformare. Ești un Alpha.
Eram șocată.
Cum s-a ajuns la așa ceva?
Gândurile îmi provocară o durere de cap.
Luhan îmi întinde mâna și își împleticește degetele cu ale mele. Mici furnicături îmi traversau șira spinări. O ușoară electrizare mă făcu să-mi măresc ochii.
Lumina devenii prea puternică și mă orbi.
- Of, of, of. Până se stabilizează irisul trebuie să îți ți ochii ușor întredeschiși. Altfel nu vei pute privi prea mult. Peisajul acesta de vară va dispărea în curând, spune lăsând un pupic pe vârful nasului.
Acea senzație a buzelor sale pe pielea mea se resimți în tot corpul.
Un mic chicot se auzi din partea lui, urmat mai apoi de explicația că trebuie să mă stăpânesc. Acum că sunt un Alpha, toate simțurile mele sunt mult mai dezvoltate sau mai bine zis sensibile.
Un zgomot ciudat se auzi din spre burta mea.
- Normal că îți e foame. Haide la bucătărie.
La primul pas făcut, am înțeles-o pe Mica Sirenă perfect. Mii de cuțite îmi intrau în tălpi forțându-mă să stau pe vârfuri.
Mâinile atârnau și ele ca niște bolovani.
Coborârea scărilor a fost un chin.
Aproape că nu mai recunoșteam casa.
Un băiat înalt cu urechi mari se ivi de după un colț.
- Oh. Bună, Jessy. Bine ai venit.
Hotărâtă să-l întreb cine e, scot un lătrat.
Luhan și respectivul râd amuzați de încercarea mea.
Parcă înțelegând ce vreau să zic îmi răspunde pe un ton jos:
- Chanyeol. La dispoziția ta.
Se apleacă ușor în față de parcă și-ar scoate o pălărie de pe cap și îmi face semn spre dreapta.
Ajung în sufragerie unde dau de alte capete.
Cum sunt zărită, sunt analizată din cap până-n picioare și luată cu asalt.
Ușor, ușor începeam să îmi aduc aminte cine erau. Erau prietenii lui Luhan cu nume ciudate.
- Ia să vedem. Poți să vorbești? zice unul din ei dat cu eyeliner. Zi ceva.
- Ciudatule...
Toți pufnesc în râs.
- Latri frumos. Când vei folosi și cuvinte?
Mă uit urât la ei. Altul cu un zâmbet larg vine lângă mine și îmi face semn să repet.
- Chen. Che-n. Che-n.
Bâlbâi ceva acolo și reușesc. Simt cum mi se taie limba. Scuip ceva negru pe parchet și realizez că sunt în patru labe.
- Abia am dat cu mopul!
- Calm, Jessy. Totul e bine.
Ochii mei întâlnesc alți ochi mari și rotunzi.
Sentimentul de pericol se instală în corpul meu.
D.O. mă ridică de pe jos și îmi luă mâinile în ale lui strângându-le. Respirația sacadată deveni normală. O tendință de a-l lua în brațe îmi ataca mintea.
Simțeam o aura puternică în spatele meu. El mă privea.
- Să vedem colțișorii, spune acesta luându-mă de talie.
Îmi cere să deschid gura și privește fascinat la caninii mei crescuți și ieșiți în afară. Gustul sângelui îmi trezi pofta de mâncare.
Luhan se zgârie într-unul din caninii mei.
Niște bătăi se auziră în ușă.
Majordomul Fuo împreună cu Xandra trăgeau de o cutie imensă.
Mă în torc surprinsă spre ea, bucuroasă că o văd.
Un firicel de sânge se prelinse la colțul gurii.
Țipătul ei asurzitor ne răni auzul.
Deschid gura să zic ceva, dar din nou latru. Colții ies la iveală, iar frica ei ajunsese până la mine.
În următoarea secundă era pe jos.
Leșinase.