Alpha(EXO)

Capitolul 69- "Fac pluta"

- Xandra! strigă Sehun speriat.
Majordomul Fou se apleacă să o ajute. În încercarea de ajunge mai repede la ea, blondul se împiedică de un prelungitor și cade peste leșinată.
Sufrageria fu umplută de râsete.
Luhan mă prinde de umeri și mă privește în ochi.
- Jessy. Fi atentă. Timp de o lună nu ai voie să faci niciun efort. Nu ai voie să îți folosești puterile. Pentru că ești la început și corpul tău e instabil. Iar la următoarea transformare în lup, energia ta spirituală se va consuma mai repede decât dacă ai munici o lună întreagă fără să dormi.
Nu vei mai avea deloc putere și vei emana mană.
- Nu ai voie să te joci cu obiecte ascuțite, se aude vocea lui D.O.
- Sângele tău încă nu a trecut prin toate transformările. Iar la prima rană deschisă acesta va țâșni ca un jet de apă din tine, mai apoi separându-se în sângele tău de om și cel de Alpha.
Mă uit confuză la Luhan. Nu eram în stare să înțeleg ce zice.
- Reacția chimică dintre oxigen și...
Se oprește. Observă că sunt pe lângă ce zice el și că mă uit pe pereți.
-Ok. Ce trebuie să știi: dacă te faci lup nu o să mai ai forță. Dacă pierzi sânge mori. Pe scurt: trebuie să stai cuminte. Fără lupte corp la corp cu băieții, chiar dacă pare tentant. Fără jocuri stupide, nu ai voie să mănânci decât mâncare normală. Fără sânge de animale sau oameni. Îți pot dăuna. Nu ai voie să cumperi băuturi de la străini. Atunci când ieși din casă, vei fi însoțită de cineva.
Mă uit la el cu o față de cățeluș.
Xandra este ridicată și dusă la etaj. Xiumin se aruncă peste Tao și începu să strige:
- Tu mi-ai mancat biscuții!
- Nu am fost eu!
- Miroși a ciocolată!
- E gelul meu de duș!
Confuzia din privirea mea îl făcu pe Baekhyun să pufnească într-un râs isteric.

****
A trecut o săptămână. O săptămână plină de activități menite să mă țină ocupată.
În timp ce mă relaxam pe canapea îmi aduc aminte prima dată când am ajuns în casa aceasta. Eram cu Dadi și încercam să comunic prin skype cu Zelo.
Tresar atunci când realizez că am uitat de ea. Unde era? Ce făcea? Cu cine era?
Chen intră în sufragerie emanând parcă curcubee.
- Ce face, reginuța mea?
- Știi unde e Diana?
- Este împreună cu Lay și Kai la studio. Cât timp tu ai fost în "comă" am descoperit că este o coregrafă bună. Și decât să o vedem plângând am preferat să o ținem ocupată și departe de casă.
Buza inferioară se umflă. Trag nasul de câteva ori ca și un copil mic care cerșește afecțiune și mă las într-o parte alunecând pe brațul canapelei.
Chen mă privește amuzat. Doua degete încep să mearga pe lângă corpul meu.
- "Trece baba prin salon și apasă pe buton".
Arătătorul lui era poziționat pe vârful nasului meu.
-Țrr!
Chen începe să îmi împungă coastele, gâdilându-mă.
Cer o mică pauză, dar în dată ce se oprește Kris țipă din bucătărie:
- Jessy! Unde papucii lui Chan ai pus cana mea cu căpșunele?
- Pe raftul de sus, în dreapta. Lângă șervețelele cu buburuze, răspund puțin amuzată.
Chen se luminează la față și îmi spune că are ceva urgent de făcut. Ridic din umeri și plec spre camera mea.
O lene incurabilă mă lovi din plin. Atâtea scări și doar două picioare. De ce nu pot să folosesc viteza?
Luhan mi-a zis să nu...
Pufăi nemulțumită și mă uit la scări. Pun piciorul drept pe prima treapta. Cu multă greutate îmi trag corpul după mine. Scările păreau infinite.
- Oare cât mai am până sus?
- Ai urcat doar trei trepte, se aude vocea groasă a lui D.O. care stătea rezemat de balustradă la baza scărilor.
- Am urcat mai mult de zece!
Mă uit înapoi și realizez că are dreptate.
Oftez și îmi reiau urcatul.
- Eu mă duc puțin pe afară. O să te sun să văd ce faci. Bine?
- Da, da.
Când ajung la mine în cameră, mă trântesc în pat.
Corpul îmi era amorțit.
Gândul îmi zbură la un trenuleț. Trenuleț ce m-a dus până în gara 172. Am fost îndrumată de Chris spre o ușă neagră. După ea se aflau băieții din B.A.P. și EXO împreună cu familia și prietenii. În mijlocul sălii era o masă plină de prăjituri și dulciuri care de care mai apetisante.
Toți din jurul meu erau fericiți și intrau în vorbă cu mine. Primeam de la fiecare câte un cadou frumos împachetat. Un om în negru cu gluga pe cap îmi întinse o cutiuță mică gri cu model straniu.
Curioasă o deschid. Un pumnal de argint și patru bilețele, fiecare o literă.
- A. R. S. A.?
Zelo îmi întoarce literele.
- "SARA"?
Telefonul începe să sune zgomotos.
Tresar speriată de el. A fost un vis.
Pun telefonul la ureche.
- Alo? zic cu o voce mormăită.
- Ce faci? Dormeai?
- Nu. Fac pluta în pat. Normal că dorm. După câtă muncă am depus să urc acele scări.
- Bine. Ți-am zis că te voi suna. Vroiam să știu dacă ești bine.
- Sunt.
Închid telefonul și îmi afund capul în plapumă.
Ușa se trântește brusc de perete, iar eu țip îngrozită.
Chen intră călare pe un cal improvizat din doi băieți acoperiți cu o plapumă și niște perne, purtând o coroană din hârtie și fața de masa de la bucătărie drept capă.