Alpha(EXO)

Capitolul 52-Fundițe

Plângeam pe umărul lui D.O.
Nodul din gâtul meu mă împingea să suspin din ce în ce mai tare. Aşa te simţi când eşti înşelat?
-Gata, gata Jessy. Sunt aici pentru tine. Dacă Luhan te înşeală o să aibă de a face cu mine.
Mă strânge în braţe şi îmi şterge lacrimile cu podul palmei.
-Mulţumesc că îmi eşti alături, Kyungsoo.
-Hai să mergem jos. Pun pariu că, Xandra a făcut destul suc.
-Iar eu cred că l-a băut pe tot.
Chicoteşte şi mă prinde de încheietură.
-Haide să îţi arăt ceva în camera mea.
Coborâm un etaj şi intrăm într-o cameră portocalie.
-Wa. Ce cameră ordonată.
Zic uitându-mă în partea stânga.
D.O. îmi întoarce capul în partea opusă.
-Care e porcu' care doarme aici?
Râsul lui se auzi în toată camera.
-JongIn e cel care doarme acolo.
-Pare aşa de curat băiatul.
-Este curat. Dar nu şi ordonat. Te sfătuiesc să nu intri în baie.
-El şi Diana se potrivesc de minune. Amândoi dezordonaţi.
D.O. scotoceşte ceva prin sertarul de la birou şi scoate trei fundiţe.
-Poftim.
-Ce frumoase sunt.
-Tocmai din Thailanda. Şi sunt ale tale.
-Pentru mine? Mulţumesc.
-Lasă-mă să ţi le pun.
Îmi ia o fundiţă şi se apropie de mine. Îşi plimbă degetele prin părul meu dând la o parte şuviţele rebele. Îmi răsuceşte puţin părul şi mi-l prinde. Nasul lui îmi atingea obrazul. Îi puteam simţi respiraţia.
Caută şi cea de a două fundiţă.
-Lasă că le pun eu pe restul.
-Nu. Le pun eu. Ar fi nepoliticos să te las să o faci tu.
Îmi ia fundiţele şi mi le prinde în diferite locuri.
Şoptesc un mulţumesc.
Îşi întoarce capul spre urechea mea.
-Cu plăcere, frumoaso.
Corpul meu tremura şi devenea din ce în ce mai cald. De ce mă emotioneză prezenţa lui? Nu trebuie să îl mai las să mă intimideze.
-Mă duc până în cameră.
Ies alergând.
Închid uşa şi mă sprijin de ea.
Telefonul îmi sună în prostie pe birou. Închid uşa cu cheia şi răspund.
-Alo?
-Aici tata.
-Bună, tati.
-Ai aflat?
-Ce anume?
-B.A.P rămâne în Canada.
-Canada? Ce caută acolo?
-Au avut concert şi vor să stea acolo.
-Asta e grozav. Dar se întorc, nu?
-Habar nu am.
-Justin?
-Justin e în Germania cu proiectul său. Nu îi mai dau voie să plece. Nici tu nu ai voie să ieşi din ţară.
-Ce am făcut?
-Nimic. Dar în acesta moment sunt ocupat cu compania. Multe fete trebuie să debuteze şi au nevoie de mine.
-Și eu de ce nu am voie să plec?
-Jurnaliştii de ziarele de scandal aşteaptă o oportunitate. Nu mai ieşi din casă decât deghizată dacă vrei să fi întreagă. Oricum a apărut la ştiri relaţia ta cu Luhan. Asta era ce vroiam să îţi spun.
-Dar ta-
Beep beep beep
-Of. Tata. Deci nu o să mai aud de Chris sau de colegii din România. Tot în acel moment primesc un mesaj de la Karina.
From: Karinuș
Hei, Jessy. Tata m-a chemat acasă. Voi avea un frate. Şi numele lui va fi Giani. Scuze că nu mi-am luat la revedere. Ştiu că sunteţi supăraţi:((
-Extrem. Nu ţi-am simţit lipsa.

To: Karinuș
Îţi ducem dorul. Pa.
Fantastic. Mai se întâmplă multe? Sper că nu.
Îmi pun telefonul pe birou şi îmi strâng cărţile.
-Ah. Spatele meu. Chanyeol... Unde eşti?
-Jessy!
Mi-am auzit numele.
Am descuiat uşa şi am mers la parter.
Acolo erau D.O., Sehun, Kai, Diana, Luhan, Chen şi Xandra.
Mă uit la toţi că la stafii.
-Ne-am întors! Zice Chan înaintând spre mine.
Îmi scutur capul şi îl iau sfios în braţe.
-Cum a fost azi? Întreabă Sehun descălțându-se.
-Bine. Mint eu.
-Iubire. Ţi-am adus ceva. Zice Kai către Diana scoţând de la spate un trandafir portocaliu.
Uneori JongIn poate să fie foarte romantic.
Diana îl îmbrăţişează şi îşi ia cadoul admirându-l.
-Mulţumesc.
Mă uitam la Luhan. Era foarte atent la ei.
Chen începe să ţipe prin sufragerie "Growl".
Îi părăsesc pe ceilalţi şi mă pun pe canapea cu picioarele sub mine.
-Hei, domnişorico. De ce eşti tristă? Zice trântindu-se lângă mine.
-Chestii de fete...
-Cine te-a supărat?
Nu îi răspund.
Îmi prinde mâna şi mă trage de ea.
-Zi.
-Lasă-mă, Chen.
-Ştii că nu am să o fac. Zi.
-Eşti tare enervant.
-Dacă nu zici...
-Ce faci dacă nu zic?
Faţa lui se lumină şi un rânjet îi apăru pe buze.
-Nu ar fi trebuit să spun asta.
Chen aprobă dând din cap.
L-am privit două secunde în ochi şi am luat-o la sănătoasă pe hol.
-Poţi fugi. Dar nu te poţi ascunde.
M-a prins pe scări.
M-a luat pe sus şi m-a pus pe umărul său. Atârnam ca un sac. Tot ce vedeam era cureaua pantalonilor săi.
-Dă-mă jos, Chen!
-Nu.
Ne întoarcem în sufragerie unde începe tortura. Mă gâdila peste tot, iar eu muream de râs.
-Cum e?
-Chinuitor! Zic cu ultimele puteri.
Stăteam amândoi întinşi pe canapea.
Grupuleţul vesel care discuta în hol nu ne dădea importanță.
-Te urăsc. Zic gâfâind.
-Şi eu te urăsc. Îmi răspunde în acelaşi mod.
Rochiţa mea era acum şifonată.
-Ah. Chen... te omor.
-Stai la rând.
Îl lovesc uşor în umăr şi mă las într-o parte.
Cad pe braţul canapelei şi acolo rămân.
După vreo încă câteva minute de stat la taclale grupu vesel se destramă.
Eram în aceeaşi poziţie.
Chen dispăruse din peisaj când nu am fost atentă.
-Jessy.
Ridic capul şi îl văd pe Luhan cu capul roz.
-Ce ţi-ai făcut?
-A... te referi la par? A trebuit să îmi schimb culoarea.
-Nu îmi place. Arăţi că o acadea.
Luhan începe să râdă isteric.
-Vorbesc serios! Arăţi ca o vată pe băț.
-Acum şi tu... Am să mă spăl. Unde îmi e telefonul?
Tresar imediat cum a adus vorba de telefon.
-Ce treaba ai cu el?
-Să mă uit dacă am primit vreun mesaj.
Încearcă să plece.
Îl prind de jachetă neagră şi îl trag pe canapea trântindu-l.
-Ce a fost asta?
-Nu pleca încă.
-Ai ceva să îmi spui?
În mintea mea vroiam să țip la el că mă înşeală, dar am hotărât să fac altceva.
L-am prins de gulerul de la jachetă şi i-am adus faţa lângă a mea.
Se uită mirat la mine.
Îl smucesc, iar buzele noastre se zdrobesc unele de altele.
Luhan închide ochii şi îmi răspunde la sărut.
Mâinile sale ajung pe spatele meu. Mă trage uşor pe genunchii săi.
Eram absorbită de buzele sale fierbinţi. Nu vroiam să mă dezlipesc de ele.
Inima mea bătea cu putere şi îşi dorea mai mult. Dar creierul îmi zice că nu e bine ce fac.
Mă desprind din sărut şi îl las cu buzele întinse.
-S-a întâmplat ceva?
-Nu.
-Mulţumesc pentru sărut. Îmi zâmbeşte şi se ridică.
-Cu plăcere... Zic ruşinată.
-Unde îmi e telefonul?
-În camera mea.
Se întoarce pe călcâie şi porneşte spre etaj.
Alerg după el.
Dă buzna în cameră şi îşi caută preţiosul telefon cu privirea.
Îl ia şi caută cu disperare ceva.
Începe să zâmbească la un moment dat.
Mi-am amintit din nou că mă înşeală şi lacrimile cereau să iasă.
Îmi muşcam buza inferioară.
-O ce drăguţ. Zise Luhan uitâdu-se la ecran zâmbind.
-D-O! Țip cât mă ţin plămânii.
Kyungsoo trânteşte uşa de perete şi stă în prag analizând situaţia.
Mă vede cu lacrimi în ochi şi mă ia în braţe.
-Ce se întâmplă? Hyung? Ia mâna de pe Jessy.
D.O. îmi ţine capul la pieptul său ascunzându-mi faţa.
-Hyung, dă-i drumul!
-Nu, Luhan.
-E iubita mea. Cu ce drept o ţi în braţe?
-Tu cu ce drept o înşeli?
-Poftim?