Alpha(EXO)

Capitolul 38-După cadouri

Clarion stătea în pragul uşii. Eu şi Luhan ne uităm la ea că la felul 13.
-Deci. O facem în trei? Repetă foarte veselă.
Mă enervez şi arunc cu o pernă în ea în timp ce mă dau jos de pe Luhan.
Îmi iau sutienul şi mi-l pun.
Luhan îşi pune pantalonii şi tricoul.
-Clarion. Ia treci tu înapoi în brăţară.
O bag la loc după care mă îmbrac cu o pereche de pantaloni scurţi şi un tricou.
-Îmi pare rău, Lulu.
-Ah. Nu-i nimic. Mama este o băgăcioasă.
-Da. Da este.

~Karina~
Eram în baie şi mă aranjăm. Era timpul că star-ul să ia aer.
Ies din baie îmi pun conversele cu imprimeu de leopard şi când să ies pe uşa Kai îmi pune piedică, dar nu cad ci fac roata.
Iar lui îi scapă un sunet de uimire
-De unde ai apărut şi tu ciudatule?
-Da tu unde te cari?
-Ă...şi din nou panicată trântesc o prostie ala Karina.
-Mă duc la convenţia de polonice.
-Pot să te acompaniez?
-Ia vezi. Poţi?
-Da. Şi o să o fac cu stil şi talent.
-Bine. Mişcă-ţi fundul de star pe uşa. Nu am timp. Timpul costă bani!
-Da da da. Vin acum.
Ieşim din vila şi un jegos de fan sare disperat pe mine.
-Hwă! Nu te-a învăţat mă-ta că nu e frumos să agresezi străinii?
Îl dau la o parte pe disperat.
-Doamne fereşte. Oameni ciudaţi. Aiurea.
Kai mă prinde de mâna şi mă trage din mulţimea agresivă într-un Range Rover.
-Wow. A cui e maşină asta aşa mişto?
-A lu' frumosu' de mine.
Chicotesc la acest lucru şi îi trag un cot în burtă ce îl lasă fără aer.
Iar ai făcut-o Karina! O prostie bună la momentul nepotrivit.
Kai trage aer în plămâni uşurat că poate respiră.
Apoi pornit spre magazin unde urmă să îi luăm lui Jessy un cadou.
Am ajuns acolo şi m-am plimbat printre rafturi până când l-am ameţit de tot pe Kai, dar nu-i nimic...ameţind şi eu mă opresc şi îi cer părerea. Până la urmă am ajuns de acord să îi luăm fiecare câte o bluza. Pentru că eu trebuie să fiu mai specială i-am luat una cu un polonic, dar nimeni nu ştia asta momentan.
Mă întorc brusc şi dau nas în nas cu el căzând pe jos...pentru că m-am emoţionat zic iar o prostie.
-Ce polonicii mei faci aici?
Kai se uită atent la faţă mea.
Se apropie încet de mine. Înţeleg ce vrea să facă şi procedez la fel.
Buzele noastre aproape s-au unit.
Kai întrerupe momentul luându-mi ceva de pe faţă.
-Aveai o până de găină în păr.
Jenant!
-A da? Mersi că ai luat-o.
-Vroiai să mă săruţi?
-Nu. Tu vroiai să mă săruţi.
-Nu! Tu vroiai să mă săruţi.
-Nu! Tu vroiai!
-Tu.
-Ba tu.
Amândoi ne luăm de haine şi ne sărutăm.
După un moment de linişte:
-Să ne prefacem că asta nu s-a întâmplat. Ok? Zic eu ţipând în sinea mea de fericirea.
-Da, dar ce s-a întâmplat?
Chicotesc scurt şi îi trag un pumn în burtă.
-Ah! Ficaţii mei.
-Îndură. Trebuie să îi ţi sănătoşi. Dacă am nevoie de un rinichi? Dar un ficat? Ai card de donator?
-Nu.
-Păi să îţi faci!
-Sigur. Cum spui tu.
Ne plimbam prin magazin şi îl văd că se uită la chiloţi tanga.
-Ce faci mă? Chiloţi tanga. Te strâng aia pe care îi ai pe tine?
-Nu. Ţi fac ție cadou.
-A. Eu nu port numărul acela.
Râde isteric. Chiar este drăguţ acest băiat.
Mă îndepărtez de el şi ne vedem de treabă. Peste două ore mergem acasă fiecare cu cadourile.
Îl văd pe Xiumin cum aleargă ca nebunul prin casă cu părul ridicat.
-Ce?
-Ow. Salut. Eu încerc să scap de Luhan
-Ce ai făcut?
-I-am folosit gelul.
Acum îi observ mâinile gelate.
-Xiumin! Se aude o voce de băiat.
-Mai bine ai fugii!
Zic sarcastic.
-O o.
Xiumin o i-a la fugă.
Luhan apare râzând în hol.
-O. Bună, Karii. De la cumpărături?
Aw. Ce amabil poate fi.
-Da. Cadou pentru Jessy.
-A. Şi eu trebuie să îi iau. Vi cu mine?
Stau puţin să mă gândesc. Mă dor picioarele, dar cum să ratez aşa o şansă?
Dau din cap afirmativ.
-Oh. Bine. Îl prind pe Umin şi mergem.
Luhan se uită prin bucătărie.
-O Xiumin~n! Cine nu este gata îl omor cu lopata! Zice el râzând.
După ce se alerg şi se bat prieteneşte fuge pe scări.
Îl urmez. Îl văd că urcă la etajul 2. Ce face acolo?
Deschide uşa de la camera lui Jessy şi intră.
-Jess.
-În baie.
Luhan chicoteşte malefic şi îl văd cum dă să intre.
-Nu, Luhan! Nu ai voie să intri.
-Of. Pufăie scoţându-şi în evidenţă buza inferioară.
-Lasă buza jos.
O aud pe Jessy cum strigă din baie.
Ăştia doi ştiu ce fac fără să se vadă?
-Iubito! Unde ai pus tricoul roz?
-E la mine.
-Mi-l dai?
-E pe mine.
-Dă-mi-l.
-Așteptă.
După 5 minute iese Jessy din baie.
-Gata?
-Da.
Luhan se uită atent la Jessy.
-Dă-l jos!
-Acum. Dar vreau altul.
-Îţi alegi tu.
-Ok.
Jessy se duce în baie şi îi aruncă tricoul.
-Mulţumesc, Jessy
-Lulu. Dă-mi maioul ăla de pe pat.
-Ok.
De ce stau şi mă uit că proasta la ei? De ce nu zic nimic? Poate unde sunt uimită de cei doi. La modul în care se comportă...
Aiureli!
-Luhan? Eşti gata? Întreb plictisită.
-Imediat.
Luhan îşi da jos tricoul galben.
OMFG! Ce pătrăţele geniale!
Chicoteşte la reacţia mea. Cred că salivam.
-Gata. Să mergem.
Îmi face semn să ieşim
-Nu aşa repede. Strigă Jessy.
Aleargă spre noi şi sare în braţele lui Luhan.
-O să îmi fie dor de tine. Unde pleci?
-Mie mai mult. Undeva.
Luhan o sărută pe Jessy în timp ce o învârte în braţe.
O văd pe domnişoară pupăcioasă cum îl muscă de buza.
-Gata cu atâta iubire! Haide pupăciosule!
Îl trag de tricou.
Jessy îi dă drumul şi îmi continui planul.
Trebuie să îl fac să mă placă.
Ieşim prin spate. Câini vagabonţi care ne latră.
-A! Țip" speriată".
Exact cum credeam, Luhan mă luă în braţe spunându-mi că totul va fi bine. Mi-am băgat capul în pieptul său bine lucrat.
-Să mergem.
Mă ia de braţ şi mă trage către o maşină roşie.
Îl văd pe Teo că se urcă la volan.
-La mall te rog.
-Imediat Luhan.
Ajungem în 15 minute.

~Angel~

Ore idioate. Copii idioţi. Ţară idioată. De ce am venit eu mai exact aici?
Nu am venit după bani. Am destui. Nu am venit după aventuri. Am venit după o fată de care m-am îndrăgostit nebuneşte.
Urăsc orele şi zilele în care nu o văd.
Când o văd că mă respinge îmi vine să le-o trag la toate fetele din liceul ăsta. Că tot vor asta.
Gândurile îmi sunt întrerupte de o voce feminină.
-Domnule Briant?
Era o fata, Alexandra din clasa a XI. E drăguţă. Nimic de spus. Cred că e singura care nu mă enervează de aici.
-Da, scumpo?
-Vroiam să va întreb dacă mi-aţi dat vreo notă pentru alergarea de ieri.
-Da, scumpete. Ai luat 10.
-Mulţumesc.
O văd cum îşi ia la revedere şi fuge în clasa ei.
-Ah.. dacă ar fi toate fetele cuminţi ca ea.
În afară de Jessy. Desigur. Ea e diva mea.
Ies din liceu şi dau de fata ai Bliss care avea un pachet în mâna frumos ambalat.
O opresc şi mă uit la ea.
-Cu ce ocazie mi-ai luat cadoul?
-Bună ziua. Este pentru Jessy. E ziua ei.
-E ziua obrăznicăturii ăleia?
-Da.
-Mulţumesc de informaţie.
Lasă capul în jos pentru a incuvința.
Îi ridic faţă cu două degete şi îmi lipesc buzele de urechea ei.
-Ai grijă de tine.
Bliss se înroşeşte la faţă.
Ştiu. Sunt un drac. Îmi place să mă dau la toate fetele.
Deci acum e şansa mea să îi arăt că ţin la ea. Să îi cumpăr cel mai frumos cadou. Dar ce?
Îmi iau maşina şi merg în mall. Poate găsesc acolo ceva. Dacă i-aş lua nişte cătuşe roz cu puf?
Neah. Alea ar fi mai mult pentru mine...
Sau ... lasă... e încă minoră... dar nu pentru mult timp.
Mă plimb prin mall. Intru într-un magazin de haine.
Zăresc aceaşi moacă de dată trecută.
Luhan sau cum i se zice.
Mă îndrept spre el.
-Salut, frate.
-Bună. Îmi răspunde foarte vesel.
Aşa de vesel e mereu? Are o faţă prea inocentă. Mai că îmi vine să mă joc cu el.
-Ce vânt te aduce pe aici? Întreb eu cu gândul de a face conversaţie.
-Păi. Un cadou pentru o persoană specială.
-Jessy. Zic eu rânjind.
-Da.
-E ziua ei.
-Mă bucur că ştii.
-Bună, profu'.
Recunosc această voce.
-Karina?
-Hei!
-Ce faci aici?
-Cerșec pe la colţul magazinelor. Ce crezi că fac? La cumpărături.
O văd cum îl ia de braţ pe Luhan.
Rânjesc la ei.
-Ştiu că vă place faţa mea, dar nu vreau să mă deochi.
-Pu pu pu. Să nu fi de deochi. Tare bine va stă împreună.
Luhan se uită mirat la mine.
-Ce face?
-Va stă bine împreună.
-Nu-i a..
Zice Luhan care este întrerupt de Karina
-Ne stă minunat nu?
Karina îl sărută pe obraz.
Mă uit uimit la ei. Ce s-a întâmplat cu Jessy? Dacă a rănit-o în vreun fel e predestinat castrării.
-Bine. Atunci eu va las porumbeilor.
Plec de lângă ei puţin agitat.

~Karina~

OMG! OMG! Ce tocmai am făcut?! Ce a fost în capul meu? De ce am zis asta?
Mă uit la Luhan ruşinată.
Era nervos.
Am încurcat-o...