Capitolul 70-Răzbunare-Final

825 58 19
                                        

-Ce-i, reginuță? Te-ai speriat? Rânji Chen fasolea la mine.

-Azi eu sunt regele tău călare pe un cal în carouri verzi și albe,frumos.

Chen se așează mai bine pe spatele prietenului său și lasă un zâmbet malefic să-i troneze pe față. Calul scoate un sunet straniu, iar călărețul alunecă ușor ajungând pe partea dorsală a mamiferului. Corpul se dezmembrează,iar Tao și Suho ies la suprafață respirând greu și tușind.

-Aigo! Pute!

-ChenChen. Ce ai mâncat?se plânge Tao ținându-se de nas.

-Puteai să tragi acel vânt la baie, îl dojeni Suho.

-Băieți. Nu știți voi de cât timp mă chinui eu să îl fac să iasă. Am crezut că o să vină anul nou și că nu va ieși. Bucurați-vă că nu a fost împuțit! Altfel iar ajungeați la veterinar, spune acesta continuând să zâmbească mândru de fapta realizată.

Stăteam în vărful patului trăgând ușor de colțul păturii moale ce acoperea patul. O discuție aprinsă despre gazele lupilor se iscă.

-Eu vă zbor nasul! se făli Suho. Doar să mănânc fasolea lui Kyungsoo și vedeți voi.

Mă las ușor într-o parte, căzând pe pernă. Îmi întind mâna până pe noptieră și prind telefonul. Decuplez cablul de la acumulator și încep să navighez pe el fără a mai da importanță discuției sau a mirosului înțepător care l-a început m-a făcut să lăcrimez.

Tao, ne mai dorind participarea la discuție iese dramatic din cameră lăsându-și partenerii uimiți.

Facebook-ul era prea interesant pentru a mai spune ceva.

Camera se eliberează, iar dintr-o dată liniște predomină. Oftez lung și îmi sprijin capul de marginea patului. După vreo două minute de privit în gol un geamăt mă trezește la realitate.

Patul de lângă mine era ocupate de cineva. Și eu abia acum observam.

După o serie de conflicte cu conștiința mea dacă să mă duc sau să nu mă duc, picioarele mele se coboară din pat. Pășesc puțin temătoare spre locul cu pricina.

Pătura din patul vecin se ridică brusc, aterizând în celălalt capat al camerei. Xandra dormea liniștită pe spate. Răsuflu ușurată. Îi dau părul de pe față. În acel moment ea dă din aripi și îmi înmânează un cot de toată frumusețea.

Bolborosesc ceva de somnul ei agitat și ies din cameră. Degeaba încerci să dormi într-o casă de băieți. Nu ai șanse.

În timp ce coboram scările o durere stranie în piept mă clinti. Simțeam cum inima mea pulsează din ce în ce mai repede, iar vasele de sânge se accentuează devenind totodata mai proeminente.

- Băieți? Ce se întâmplă?

- Tao și Lay care erau pe hol se opresc din partida de râs și se uită la mine. Imediat se impacientează și aleargă la mine.

Curând toți băieții din casă se strânseră în jurul meu.

-Hei, Jessy. Ce zici dacă am juca un joculeț? Se numește mâncatul brioșelor lui D. O. Ce zici? Zice Baekhyun încercând să nu pară îngrijorat.

Soneria ușii oprește multitudinea de glasuri ce se auzeau acoperindu-se unele pe altele. Kris luă cheile din dresing și descuie.

O fată cu părul șaten lung, cu vârfurile aurite, îmbrăcată într-un palton subțire gri si capul pe jumătate acoperit de un fular foarte gros, dată cu un strat de o jumătate de deget de font de ten și cu buzele roșii, intră silențios în casă de mână cu JongIn.

Alpha(EXO)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum