Alpha(EXO)

Capitolul 58

Îl sărut pe Seth cu poftă. Încercăm să îi induc starea de încredere. Să îi arăt că sunt loială lui.
Simţeam cum Luhan încearcă să îmi pătrundă în minte. Îl împing încet pe marele Alpha.
Acesta mă prinde de şolduri şi continuă să mă sărute. D.O. şi Luhan, de nervi şi-au înfipt ghearele în spatele tatălui lor scoţându-i inima. Acesta căzu la pământ într-o baltă de sânge.
Eram traumatizată. Tremuram toată. Prea mult sânge. Inima parcă mi se rupea în două.
Genunchii mă trădează şi cad pe podeaua rece. Cei doi respirau sacadat rânjind la victoria lor.
Luhan se întoarse brusc uitându-se la mine.
-Jessy!
Se aruncă pe jos luându-mă în braţe.
-Răspunde-mi! Jessy!
Kyungsoo, alarmat de starea mea, mă smulse din braţele lui Luhan ducându-mă în patul lui Clarion.
Sala începu să se zgâlţâie. O licărire scurtă făcu ca vreo 5 persoane să apară.
-Consiliul! Strigă Lay.
Un bărbat înalt, cu părul negru şi ochii sticloşi îşi aținti privirea asupra lui D.O. şi Luhan.
-L-aţi omorât pe marele Alpha.
Toţi se uitau speriaţi la tipul care vorbea. Acesta împreună cu restul îngenunchiară, plecând capul în faţa celor doi.
Deschid ochii alene şi mă uit la ei.
-Asta ce vrea să însemne? Întreabă Kris.
-De acum încolo ei vor fi regii noştrii. Zise o femeie în vârstă.
Am tresărit la vorbele acesteia. Luhan se aşeză pe pat lângă mine. Îmi lua mâna în a lui strângând-o puternic.
-Acum că sunteţi regi. Aveţi nevoie de o regina. Zise acelaşi bărbat.
D.O. şi Luhan îşi îndreaptă privirea spre mine.
-Un triunghi amoros. Strigă femeia în vârstă. Atunci aşa să fie. Veţi fi amândoi într-o competiţie pentru a câştiganinima fetei.
Bărbatul misterios scoase de la spate un pocal auriu împodobit cu pietre preţioase. Îl aşează sub rana corpului fără viaţă şi presă uşor. Pocalul se umplu cu sânge, iar trupul se dezintegră.
-Acum beţi sângele tatălui vostru!
Bărbatul le înmâna sângele. Luhan strâmbă din nas şi sorbi jumătate. Kyungsoo înghiţi pe nerăsuflate porţia sa.
Frica îmi curgea prin vene. Îmi simţeam inima în gât. Eram paralizată în acel pat uitându-mă cu orare. Ştiam că ei sunt lupi lihniţi după carne şi sânge, dar nu avusesem ocazia să îi văd în acţiune.
Cei doi începură să tremure. Venele deveneau proeminente. Colţii ieşeau în evidenţă. Corpul lor se marea cu fiecare secundă ajungând la forma de lup.
Mârâiau unul la altul.
-Încetaţi!
Vocea femeii din consiliu se împrăştie în toată sala formând ecouri.
-Acum puterile voastre sunt amplificate. Deţineţi toată puterea. Folosiţi-o cu cap.
Zicând acestea dispărură exact cum apărură.
M-am ridicat din pat încă în starea aceea de şoc. Mă uitam la Luhan cum îl săgeta pe D.O. cu privirea. Amândoi îşi luară forma umană.
Erau schimbaţi.
Aveau mai mulţi muşchi, culoarea părului diferită, multă ură şi o expresie a feței încruntată.
Ceilalţi alergară la noi.
-Bravo băieţi! Strigă Chen.
-Cât curaj pe capul vostru. Râse Baekhyun.
Sala se zgudui. Ne-am trezit cu toţii în bucătărie. Diana era aşezată la masă. Mânca liniştită.
-Şi eu care credeam că am întârziat la masă. Zise ea cu mâncarea în gură.
Pufnim cu toţii în ras.
-Unde ai fost până acum? Întreabă Xiumin.
-Am lenevit în pat după micu cutremur... Şi când am coborât jos nu mai era nimeni. Asta mi-a dat de înţeles că am întârziat la masă.
Oftez zgomotos şi mă agăţ de gâtul lui Luhan. Îi sărut pe buze de câteva ori şi îl îmbrăţişez.
-Lasă-mă să mă spăl pe mâini de sânge, Jessy.
Îi dau drumul şi se îndreaptă spre baie.
-Şi ce propuneri aveţi pentru azi? Întreabă Chanyeol.
-Chanyeol! Strig eu din senin.
-Da!
Alerg lângă el şi îi fac semn la spatele meu.
Îşi înfăşoară braţele în jurul abdomenului meu şi mă ridică făcându-mi spatele să trosnească.
-Ah. Ce bine e. Mulţumesc.
-Cu plăcere. Eşti tare încordată.
-Am nevoie de un masaj.
-Ţi-l fac.
-Mă duc la tine în camera?
-Nu! Strigă D.O.
Luhan se întoarse în bucătărie.
Mă prinse de mijloc şi mă trânti de spatele lui. Buzele sale se stracurară prin părul meu ajungând la gât şi fixându-se acolo.
Pe perete apăru un calendar negru.
-Ce e aia? Întreabă Suho.
Mijesc ochii ca să înţeleg ce scrie.
-"Calendarul Jessy"? Zic eu surprinsă.
Majordomul Fuo ni se alătură.
-Acela este un calendar. Mai bine zis orar în care sunt scrise zilele şi orele în care cei doi băieţi pot sta cu Jessy.
Luhan se încorda strângându-mă mai tare în braţe.
-Adică cei doi fac cu rândul? Întreabă Kai.
-Exact. Şi nelegat de asta. Pe domnişoara Xandra am dus-o acasă. I-am zis că voi toţi sunteţi la un hotel din cauza "cutremurului".
-Nu... Oftă Sehun.
Toţi îşi aţintiră privirea spre calendar.
-Azi e rândul lui D.O. Şi mâine a lui Luhan. Zise Baekhyun.
Luhan mârâi în părul meu. Mă sărută gentil pe gât după care mă muscă.
-Au~u.
Scânceam de durere. Pielea îmi era dezmierdată de buzele şi limba lui Luhan.
Am scos un oftat.
D.O. mă prinse de încheietură.
-Am şi eu ceva de spus în chestia asta! Spun nervoasă.
Băieţii se uitară suspicios la mine.
-Cine v-a spus că eu voi fi de acord cu calendarul/orar de pe perete?
-Eşti obligată. Zice majordomul Fuo fără pic de emoţie în glas.
-Cine zice?
-Consiliul.
-Că de nu ce?
Luhan mai avea puţin şi mă făcea sardină. Mâinile lui mă strângeau foarte tare parcă nevrând să îmi dea drumul.
-Să zicem doar că nu o să îţi fie bine.
-Ă!
Las un ţipat de disperare să iasă. Îmi recuperez mâna din strânsoarea lui D.O.
Mă întorc cu faţa la Luhan şi îl privesc în ochi în timp ce las nişte lacrimi se evadeze.
-Lulu...
-Nici mie nu îmi convine...dar...
-Dar ce?
-Dar nu ne putem pune cu consiliul.
Îl îmbrăţişez călduros dorind că acea clipă să nu se mai termine. Tao şi Lay încercară să mă îndepărteze de Luhan. Nici unul dintre noi nu vroia să dea drumul.
Într-un final intervine Suho care reuşeşte.
Luhan este luat cu asalt de Xiumin, Kris, Lay şi Chanyeol pe când eu sunt trimisă în braţele lui D.O. Lacrimile parcă simţindu-mi durerea continuau să curgă prelingandu-se pe obrajii mei.
Kai, Suho, Sehun, Diana, Tao, Baekhyun şi Chen plecară în sufragerie. Restu îl îndemnară pe Luhan să iasă afară la aer curat.
-Luhan...
Am plecat capul în pămânat. D.O. mă lua de braţ şi mă trase într-o îmbrăţişare.
Mă enerva că mă ţinea în braţe, dar în momentul de faţă aveam nevoie de un umăr pe care să plâng. Mi-am afundat capul în tricoul său albastru şi am lăsată lacrimile să îşi croiască drum afară.
Am stat cu capul pe pieptul lui vreo cinci minute.
-Jessy.
Îmi ridică bărbia cu un deget. Cu cealaltă mâna îmi şterge lacrimile şi îmi da un pupic pe vârful nasului de Rudolf.
-Haide.
Mâna lui se împleteşte cu a mea. Îl urmez pe hol. Urcăm scările până la etajul 3.
Intrăm în sala de antrenamente.
-Ce facem aici? Zic trăgându-mi nasul.
-Vreau să îţi arăt ceva. Un loc special.
D.O. se duce lângă oglindă laterală şi o presează.Oglinda se mişcă şi după ea apare un mic hol.
-Vino.
Îmi întinde mâna. Mergem pe holul mic şi întunecat. La capăt dăm de o uşa din lemn veche.
O deschide şi îmi face semn să intru. Sunt împinsă de la spate. Înăuntru era o beznă totală. Nu vedem nimic. Kyungsoo îşi apropie buzele de urechea mea.
-Stai aici.
Îl simt cum se îndepărtează de mine.
Aud nişte foşnete şi dintr-o dată o perdea este dată la o parte făcând lumina.
D.O. îndepărtează şi a două perdea, iar camera în care am intrat este acaparată de strălucire.
-Wow.
-Îţi place?
-Da...
Camera defapt era o sală. Respectiv o biblioteca imensă cu etaj, fotolii, canapele, şemineu, candelabre din cristal, picturi frumos realizate, sculpturi şi multe alte lucruri ce îţi furau privirea.
-Nu am ştiut că există aşa ceva în casă...
-Păi nu e chiar în casă...
-Adică?
-Eu mic portal care duce spre sala de lectură. Aici îmi petrec aproape tot timpul. Uneori mai şi adorm..
-Cred că eşti înţepenit când te trezeşti.
-Nu chiar.
D.O. deschide o altă uşa cu un cadru cu motive florale.
După ea apare un pat mare cu baldachin, acoperit de petale de trandafiri, lumânări parfumate în formă de inimioare, perdele roşii de mătase asortate cu mobila neagră.
-Ce... ce frumos este..
-Îmi place mai mult baia.
Intru involuntar în camera scoasă din filme şi mă uit împrejur.
-Uite aici e baia. Eşti liberă să o foloseşti.
Pupilele mi se măresc atunci când privirea întâlneşte baia frumos amenajată.
-Ce ai păţit? Nu îţi place?
-Ba da. Îmi place foarte mult. Zic că ruptă de realitate.
-Atunci?
-Încerc să îmi revin...
-Te ajut?
-Nu cred că ai cum.
D.O. mă ia ca pe mireasă şi mă duce în biblioteca. Mă aşează pe un fotoliu şi apasă pe o telecomada.
-Fotoliu cu masaj?
-Da.
-Nu mai mă mişc de aici.