Alpha(EXO)

Capitolul 35-Karina

~Karina~
Bun.
M-am hotărât să îi fac o vizită lui Jessy. Da, da. Nu am mai stat de mult împreună şi ne-am depărtat una de altă. Ce naiba? Suntem prietene de la grădiniţă. La fel şi cu Diana.
Deci. Cum sunt eu de obicei băgăcioasă iau avionul şi zbor către Coreea-Seul.
Aterizează avionul.
-Ah! Avion idiot! Am să îţi las aprecierea mea sub scaun!
Ies repede din chestia aia zburătoare cu trei roţi şi trag aer în piept.
-Ah! Aer curat! Ceva mă împinge din spate.
-Sorry!
-Sorili lu' mă-ta de tâmpit.
-Poftim?
-Ce ai auzit! Move, bitch.
-Ce neruşinată!
-Neruşinată eşti tu.
Intru în sala de unde îmi iau bagajele.
-Mişcă-ţi curu'!
Ah! Câţi ciudaţi sunt pe aici... cum rezistă Jessy?
Îmi fac loc printre toţi jegoşii din aeroport şi fug la un taxi. Îi dau adresa.
Acesta se uită uimit la mine.
-Ce te uiţi aşa? Nu ai mai văzut un scris aşa frumos?
Taximetristul zâmbeşte şi porneşte maşină.
Ajung la destinaţie în 30 minute. Al naibii trafic. Nu scap de el nici în Coreea! Aiurea!
Cobor din taxi şi îmi trag bagajele după mine. Văd o gloată de oameni la intrare. Îl văd pe Rey şi îi fac cu mâna.
Acesta se uită mirat la mine după care vorbeşte ceva în staţie.
Încă trei bodyguarzi ieşiră din vila şi făcură un drumuleţ prin care să trec.
Alerg până înăuntru mulţumind bărbosului că nu s-a atins vreun idiot de mine.
-Bună dimineaţă, Rey!
-Bună, Ecaterina!
-Ecaterina e mă-ta! Sunt Karina!
-Da. Cum spui tu. Ce faci aici?
-Nu e evident? Am venit tocmai din România că să îţi iau autograful! Zic eu sarcastică.
-Aha. Rade el pe ascuns.
Mă uit puţin urât la el.
-Drept în faţă. Urcă pe scări la etajul 2. Nu ai cum să o ratezi.
-Trebuie să urc scări?
-Avem şi lift. Dar nu prea îl folosim.
-Lasă că îl folosesc eu.
Las bagajele în mijlocul sufragerie dacă se poate numi aşa și fug către lift. Fug... ha ha... bună glumă. Mă târăsc până la lift. De ce să mă grăbesc?
Urc. Un hol imens...
-Wa! Da ce-i aici? Hotel?
Găsesc o uşa maro cu o stea pe ea.
-Presupun că aici stă.
Nu stau să ciocan şi intru.

~Jessy~

Eram în lumea viselor... visam că stau pe un curcubeu alături de un pitic irlandez cu o oală plină de galbeni.
Visul mi-a fost întrerupt de vocea cuiva.
-Neaţa, Jessy! Trezește-te! Sus!
-Karina...
-Chiar eu! Ridică-te!
Diana care era în patul de lângă mine îi aruncă cu pernă în cap ţipând să tacă.
-Heo! Sus!
-Nu. Dacă tu eşti aşa matinală nu îi înnebuni şi pe restul! Zice Diana de sub pătură.
-Dwa. Asta e talentul meu. Râde Karina.
-Ai câştigat... mă trezesc.
Mă ridic din pat şi mă duc la baie.
Va întrebaţi ce s-a întâmplat ieri?
După ce Luhan începuse să mă sărute a dat buzna în camera Sehun. Băiatul asta începe să mă enerveze.
Eu am plecat în cameră şi ei doi au rămas să vorbească.
Revenind. Mă spăl pe faţă şi pe dinţi şi ies din baie.
-Ah... cât e ceasul? Întreb încă adormită.
-Ora opt fără un sfert!
-Eşti nebună?
-Nu! Sunt doar bună. Nu că voi, ciudatelor.
-Ia! Uite cine vorbeşte! Câte energizante ai băut? Întreabă Diana râzând.
-Nici unul.
-Nu cred.
-Auzi. După ce am făcut efortul să vin până aici...
-Nu te-am obligat eu.
-Hai să nu dăm vină pe oameni... zice Karina cu o faţă ciudată.
-Da. Sigur.
Mă uit la ele cum se ceartă şi mă plictisesc.
Deschid uşa de la camera şi mă târăsc pe scări.
Am nevoie de ciocolată caldă.
Cobor la bucătărie rupându-mi aproape gâtul de neatentă ce sunt.
Îmi iau cană şi când zic cană mă refer la a lui Luhan, îmi încălzesc lapte, puţin zahăr şi cacao.
Îmi iau ciocolata şi mă pun pe canapea în sufragerie.
-Ce o fi la TV? Nu vreau ştiri dastea în coreeană.
Îmi cuplez tableta, pe care o luasem cu mine, la televizor permiţându-mi să accesez posturile româneşti.
-De când nu m-am mai uitat eu la desene de Disney Channel?
Caut canalul de desene şi după vreo 4 minute îl găsesc.
-Mickey Mouse!
"Ca clubul să apară trebuie să spunem cuvintele magice: misca musca Mickey Mouse!
Haideți și voi! misca musca Mickey-Mouse!"
♪introducere♪