Alpha(EXO)

Capitolul 64

Eram din nou așezată pe un pat. Încăperea mi se părea familiară. Ceva greu îmi bloca mobilitatea. Mâna cuiva era așezată pe talia mea într-un mod posesiv.
Încerc să mă ridic, dar un mârâit nemulțumit se auzi din spatele meu.
Mă întorc încet cu fața la el. Eram prinsă într-o euforie totală. Mii de fiori îmi traversau șira spinării. Nu îmi puteam stăpânii zâmbetul.
Dormea... Avea ochișorii închiși și respira încet pe gură. Buzele rozalii se mișcau încet. Părul ciufulit și roșcat stătea pe frunte, câteva fire ridicându-se când expira. Un chip așa angelic... Așa inocent. Fără de imperfecțiuni.
Îmi era frică de ceea ce vroiam să fac. Dacă îl ating... Dispare?
Duc timidă mâna pe pielea lui fină și îmi alint degetele de obrazul său. Acesta mârâie încet și mă trage mai mult lângă el lipindu-mă de pieptul său cald.
Inima vroia să iasă din piept. Dacă îl voi trezi din cauza bătăilor? Inimă! Oprește-te!
Îmi trec ușor degetul peste buzele sale moi și fierbinți ținându-mi respirație. Trasez linii imaginare până ajung la nas.
Vroiam să îi las un mic sărut, dar cum m-am apropiat mai mult, se încordă. Cele două mări de ciocolată erau fixate pe mine. Mă privea adânc încercând parcă să se asigure că sunt acolo. Eram intimidată de el, lucru ce m-a determinat să las privirea în jos. Obrajii începeau să prindă o nuanță trandafirie.
Își îndepărtă mâna de pe talia mea, ducând-o ușor pe obrazul meu, îndemnându-mă să restabilesc contactul vizual.
Atingerea lui era foarte plăcută, aproape electrizantă, dar liniștea dintre noi devenea apăsătoare.
Continua să mă privească fără să exprime vreo emoție.
M-am apropiat încet de el. Vroiam să-l sărut. Tânjeam după buzele sale.
Mi-am atins puțin buzele de ale lui, dar și le-a retras instant. Dezamăgită, mă întorc la locul meu. Acesta mă prinde ușor de păr și mă sărută delicat.
-Te rog să nu mai pleci. Zice el mângâindu-mi obrazul cu tandrețe.
Glasul lui puțin răgușit mă făcu să tresar.
-Nu. Nu vreau să mai plec. Vreau să rămân cu tine. Reușesc să murmur.
Își duce mâna sub bărbia mea și mă trage într-un sărut timid. Buzele sale se mișcau în sincron cu ale mele provocându-ne fiori de plăcere.
Mâna stângă și-o strecură ușor sub mine, iar cu cealaltă îmi ridică piciorul peste el plimbându-o pe coapsă.
-Te iubesc. Îmi șopti el.
-Și eu te iubesc, iubitule.
Cu o singură mișcare ajung deasupra lui.
Avem nevoie de afecțiunea sa, de vocea sa. Aveam nevoie de el...
Stăteam peste el cu genunchii de o parte și de alta a șoldurilor sale, cu capul pe pieptul lui și cu brațele în jurul abdomenului său.
Era liniștitor să îi simt respirația liniștită.
Poziția mea era a unei maimuțe, dar pe el nu îl deranja. Mă mângâia pe cap și își ținea posesiv brațul pe coapsa mea.
-Iubi...
-Da?
-Știi cât te iubesc. Nu?
-Cât?
-Foarte mult.
-Și eu te iubesc mult.
-Vreau să fi a mea.
-Sunt deja a ta.
-A mea... Cu totul.
-Dar... Iubitule. Nu pot...
-De ce? Știu că încă nu ești majoră. Dar nu mai rezist fără tine.
-Vrei să... Facem?
-Dacă ești pregătită...
-Pentru tine încerc orice.
-Puiul meu. Te iubesc.
Îmi lasă un sărut pe frunte.
-Dar dacă o să îți cer să te oprești... O vei face?
-Normal, iubito. Nu pot să fac ceva împotriva voinței tale. Chit că o să mor în călduri.
Mă strânge ușor de coapsă.
-Și... Când... O să...
-Când vrei tu. Numai să fi gata.
-O să mă doară?
-Vom vedea.
-Mi-e frică...
-De ce?
-Nu am mai făcut asta până acum.
-Nici eu. Pornim împreună.
Se apleacă și își freacă ușor nasul de al meu.
-O să fie ceva...ca atunci cu Kyungsoo.
-...
-Numai că eu voi fi gentil... Și o să mă simți.
-Nu am să îl iert pe D.O.
-Era posedat...
-Posedat?
-Da. Sângele lui tata. E un efect advers. Și eu am trecut prin asta. Dar mi-am revenit. Kyungsoo cred că e cel mai cuminte dintre noi toți. Nu ar putea să îți facă rău.
-Um...am cam ajuns să vorbim de el...
-Oh.
Luhan mă strânge puternic în brațe.
-A-au...
-Scuze, puiule.
-Tu nu îmi zici puiule niciodată...
-Ba da. De acum.
Mă ridic de pe el și îl analizez.
-Ce ai pățit?
-Nimic... Pare că am ceva?
-Tu nu ești Luhan...
Un rânjet idiot i se ivi pe față.
Camera începu să se topească. Să se scurgă.
La fel și Luhan.
-Luhan!
Acesta avea fața schimbată. Părul blond și lung, ochii ca de smarald și niște buze subțiri.
-Seth.
-Deci. Mi te oferi.
-Niciodată. Doar lui Luhan!
-Am fost Luhan. Și ai acceptat.
-Nu ai cum. Nu ești Luhan! Nu te suport! Pieri!
-Hm. Dar a dracu' ești. Zice el râzând.
-Vreau acasă!
-Ești acasă.
-Vreau acasă! În lumea mea!
-Nu se poate, scumpo. Ești îl lumea mea. Te-am capturat. Zice acesta trântindu-mă pe pat, el poziționându-se deasupra mea.
-Te rog...
-Nu.
-Fac orice. Numai... Nu îmi lua...ce am mai de preț. Inocența și pe Luhan...
-Trebuie să îmi fi regină. Cu ajutorul tău mă voi reîntoarce. Sara nu e în stare de așa ceva. Dar tu da. Ai acel ceva.
-Putem să vorbim? Să negociem? Fără să mă simt...încolțită?
-Încolțită? Un rânjet satisfăcut îi apăru pe buze.
Seth fu înconjurat de o lumină strălucitoare ce îmi răpii privirea pentru un moment.
Când am deschis ochii, Luhan era îl locul lui rânjind.
-Mai bine?
-Mnu.
-De ce? Lui nu îi poți rezista. Nu?
-...
-Așa ziceam și eu. Mă eliberează din strânsoare și se așează turcește în colțul opus.
-I-ai văzut vreodată pe...
Zice el deschizându-și șlițul la pantaloni.
-Nu! Zic speriată. Închide! Închide!
-Mă miră. Ești prea inocentă. Râde el de mine.
Mă rușinez și mă fac mică.
Chiar sunt... Inocentă... Mai mult prostuță. Nu fac nimic bine. Sunt fricoasă...
-Cam abătută?
-Te rog... Lasă-mă să plec.
Seth stă puțin pe gânduri. Se apropie periculos de mine.
-Facem așa. Îți dau drumul.
-Mulțumesc! Îl pun mâna pe după gât și îl strâng în brațe. În față îl aveam pe Luhan. Nu puteam să rezist.
Seth se uită ciudat la mine.
-E corpul lui Luhan! La ce te aștepți?
-Îmda. Vroiam să zic că mai vreau. Să continui. Te vei întoarce în lumea ta. Dar! Vei avea un ceas. Ceasul vieții tale! Ai la dispoziție trei zile ca să faci tot ce vrei. Când ți se va scurge timpul, vei murii și vei ajunge din nou aici.
-Sunt moartă?
-Acum nu. Dar vei fi. Accepți?
-...accept.