Alpha(EXO)

Capitolul 28-Tata s-a întors

~Jessy~

Avea adidaşi de la Circa Vulc 99. Pantaloni de stofă...

Lacrimile îşi făceau apariţia.

-Spatele drept! Picioarele întinse! Te balansezi... Aduci genunchii la gură şi revi.

Ajung cu picioarele pe saltea.

-Tati!

-Fetiţa mea..

-Când ai venit?

-Acum cinci minute cu elicopterul.

-Daia era zarvă pe hol?

-Păi atunci de ce altceva?

Mă ridic şi îl iau în braţe. Nu l-am mai văzut de la Crăciun.

-Tati ţi-a adus ceva.

-Ce? Pe băieţi?

-Şi asta. O să vezi. Dar mai întâi să îmi spui cât ţi-a ieşit media la chimie.

Semestrul trecut, doamna Velicu -profa de chimie - mi-a dat un test în care nu am făcut nimic şi am luat trei.

După a urmat o ascultare. În care am luat patru. Cu un punct mai mult.

Tata s-a supărat şi că să îl îmbunez i-am promis că o să mă îndrept.

-Am un şapte şi doi de zece.

-O. Atunci înseamnă că meriţi.

Angel veni lângă noi curios.

-Bună ziua, domnule.

-Salutare, fiule.

Mă ascund după sacoul lui tata în speranţa că Angel nu m-a văzut. Vise!

-Dumneavostră sunteţi Carlos Colline?

-Da. Şi tu cine eşti?

-Eu sunt Angel Briant. Profesorul de sport.

-Profesor? Cât ani ai?

-Păi am şaptisprezece, dar am să fac optsprezece peste trei luni.

-O. Da ce frumos eşti!

Îl înghiontesc pe tată în coaste.

Acesta mă prinde de gât şi începe să îmi frece capul.

-Ce-i Jess? Ai uitat de castane? Întreabă el râzând.

-Tati...nu ai treabă?

-Nu. Nu mai am. Mi-am luat o mini vacanţă că să am grijă de familie şi băieţi.

-Nu ştiu unde este Justin.

-Dar Chris?

-Nici atât. Cred că s-a dus la studio.

-Aha. Vorbesc eu cu Doloris.

-Bine.

-Jessy. Ai făcut exerciţiul? Mă întreba Angel ferm.

-Da... numai statul în cap nu îmi iese bine.

-Hai să îţi arăt.

-Du-te! Tata îmi făcu cu ochiul şi mă împinse de la spate.

-Pune mâinile la o distanţă egală. Bun. Acum pune capul la mijloc. Aşa...

Acum ridică picioarele.

Angel mă luă de glezne şi mi le ridică.

-Continuă să îţi ţi echilibrul.

În timpul asta tricoul îmi alunecă uşor în jos...