Ziua trecuse repede pentru Min alaturi de iubitul sau,dar nu si pentru Anastasia.
Statea in cel mai intunecat colt al camerei,cu picioarele la piept, lacrimile curgand necontenite pe obrajii rozalii ale acesteia. Nu s-a mai simtit niciodata asa atras de un baiat,dar se pare ca lui nu-i pasa catusi de putin.
Visa la relatia perfecta de cand era mica.
O sa am un iubit mai inalt ca mine,care o sa-mi sopteasca in fiecare clipa "te iubesc",sarutandu-mi crestetul capului si strangandu-ma in brate. O sa ma protejeze de toate si de toti, o sa ma trezesc dimineata in bratele lui,cu cele doua portiuni de carne lipite de obrazul meu, o sa ma iubeasca mai mult ca orice. O sa ma ridic pe varfuri ca sa-l pot saruta, o sa-mi dea geaca lui cand o sa-mi fie frig si o sa ne plimbam prin ploaie cand cerul hotaraste sa-si arunce lacrimile asupra pamantului.
Dar, sa obtii o asa relatie trebuie mult efort din partea amandurora,incredere deplina si sinceritate,ceea ce in ziua de azi nu prea mai exista. Il dorea aproape de ea,dar nu il va ierta asa cum a facut Min.
Jong In ii promite marea cu sarea, si poate,poate o sa-si respecte toate promisiunile,dar ea este prea naiva pentru varsta ei. Asta face dragostea.
**
Se plimba prin casa de colo-colo, incruntandu-se uneori. Voia sa mearga la ea si sa o imbratiseze,spunandu-i ca o va iubi pe veci, fara sa mai faca vreo greseala si sa o raneasca.
- O sa merg la ea. Da. Asta o sa fac.
Isi spune in sine, iesind din casa si urcand in masina.
O data ajuns in fata blocului ei, expira si inspira aerul agitat,gandindu-se la ce ii va spune micutei fiinte. Inima ii batea din ce in ce mai tare,si chiar avea senzatia ca va iesi din piept. Bate la usa, dar nimeni nu i-a raspuns. Mai bate o data, dar tot nici un semn. Incearca sa deschida usa,ceea ce si pe el l-a surpsins,faptul ca era deschisa.
-Anastasia?
Spune incet, auzind mici suspine din dormitorul ei.
Se indreapta cu pasi repezi,vazand-o pe iubita sa plangand. Alearga spre ea, luand-o in brate si strangand-o la piept,mangaind-o usor pe spate.
- Lasa-ma.
Incearca sa-i spuna, dar nu prea reuseste din cauza lipsei oxigenului. Planse de cateva ore bune,avand ochii rosii si umflati,buzele crapate si uscate.
Capul lui Baekhyun se intoarse dintr-o data,pe unul dintre obraji fiind intiparita palma fetei.
- Loveste-ma, fa-ma in toate felurile, dar iarta-ma. Chiar te iubesc. Te rog,Anastasia.
Ochii lui deveneau din ce in ce mai inundati,astepand cu sufletul la gura raspunsul ei.
- Pleaca.
Ii spune dur,asteptand ca baiatul din fata ei sa dispara o data cu tot cu sentimentele pentru el.
- Anastasia....
- Pleaca!
Fara sa mai spuna ceva,ii ia fata intre palmele lui. Buzele celor doi se contopira,formand un sarut tandru, si plin de iubire.
Ramane masca la gestul lui, acceptandu-i sarut pana intr-un sfarsit.
-De ce imi faci asta?
Sopteste,lasand vorbele sa se suspende undeva prin aer.
- Sa uitam ce s-a intamplat. Acum suntem doar noi. Fara altcineva.
Ii raspunde, Anastasia zambind sters, stiind ca de acum totul va fii mai bine intre ei doi.
________
Needitat.
Stiu. E scurt,poate si naspa. :(
