De-ai şti iubita mea, câtă iubire îți port eu ţie!
Un ocean de versuri ţi-aş putea scrie.
Ce fericit îmi bate, inima-n mine
Când apărându-mi în cale, te-am întâlnit pe tine.
Din clipa-ceea iubirea, atât de strâns ne leagă,
De vor curge lacrimi, nimeni n-o să-nţeleagă.
Căci făr-de tine lumea, îmi e atât de pustie
Dar nu şi iubirea mea - ea va rămâne mereu vie
Nici bolta cea întinsă, nici ea nu mi-ar ajunge
Chiar de stelele mi-ar face loc, şi-ncet s-ar stinge.
Să-ncep a scrie, pe fruntea ei albastră
Drag îmi eşti tu mie, mica mea crăiasă.
De vor veni mulţi, şi-n versuri o să-ţi spuie
"Te iubesc micuţo, mi te-ai potrivi tu mie.
Ochii tăi micuţi, de tot m-au fermecat,
Stă scris în stele, pe mine m-ai căutat.
Haide prinde-mă de mână, să fugim în lume
Să nu ştie de noi nimenea o vreme.
Să-ţi fiu luntrea mică, ce tremură pe ape
Să te port spre ţinuturi foarte îndepărtate."
Dar să ştii iubito, ca nimeni niciodată
N-o să-ţi poată purta, iubirea mea vreodată.
CITEȘTI
Oaza De Liniște. Memorii.
PoetryOaza de liniște reprezintă locul unde mă retrăgeam ori de câte ori sufletul îmi era trist. Acolo îmi găseam liniștea de care aveam nevoie și refugiul din fața sentimentelor. Doar acolo mă simțeam în largul meu. Adâncit în metaforele cuvintelor, regă...
