Mă văd parcă și peste ani
Cum, ținându-ne de mână,
ne vom plimba prin parcul cu castani,
cu părul alb, privirea bătrână.
Și-n jurul nostru toamna,
De straie se va lepăda.
Vor câdea frunze, încet sau în puzderii,
În urma ta și-naintea mea.
Iar în fața priveliștei moarte,
Ca niște simpli călători.
Ne vom aduce aminte de vremile trecute,
Fără să ne gândim la viitor.
Și-n acel imperiu de astre,
Sub cerul de la asfințit,
Vor vorbi doar inimile noastre.
Ca un glas mut - amorțit.
CITEȘTI
Oaza De Liniște. Memorii.
PoetryOaza de liniște reprezintă locul unde mă retrăgeam ori de câte ori sufletul îmi era trist. Acolo îmi găseam liniștea de care aveam nevoie și refugiul din fața sentimentelor. Doar acolo mă simțeam în largul meu. Adâncit în metaforele cuvintelor, regă...
