Mi-e dor tine şi ciudat,
se aşterne şi bruma peste vii.
Te-aştept în prag... dar ce păcat,
va trece toamna tu n-ai să vi.
S-a învineţit în livadă prunul,
Cad mii de frunze pe alei.
În butoi stă să fiarbă vinul
Dar... nu eşti aici din licoare ca sa bei.
Stau merele pe masa ce-a întinsă
şi struguri într-un coş bine dichisiți.
În sobă ţin jarul să nu se stingă.
Te-aştept să vi, în aroma de castani prăjiţi.
Şi cerul e senin ş-atât de curat,
S-aprind pe boltă stelele-făclii
Va trece şi toamna... ce păcat.
Tu însă n-ai să vi.
CITEȘTI
Oaza De Liniște. Memorii.
PoesíaOaza de liniște reprezintă locul unde mă retrăgeam ori de câte ori sufletul îmi era trist. Acolo îmi găseam liniștea de care aveam nevoie și refugiul din fața sentimentelor. Doar acolo mă simțeam în largul meu. Adâncit în metaforele cuvintelor, regă...
