În adâncul inimii mele
nu mai e soare, nu mai e vânt.
Doar ochii mei varsă lacrimi,
plăngând sufletu-mi din nou frânt.
Și-n viața mea, parcă blestemată,
nu mai vor fi zile atât de senine.
căci cu inima tristă și zbuciumată, m-ai lăsat,
fără să-mi spui măcar, rămai cu bine!
Plecând, ai stins acea mreajă de văpaie
din singura inimă ce te-a iubit,
poate prea puțin dar totuși cu candoare,
loial, ca un dor nemărginit.
CITEȘTI
Oaza De Liniște. Memorii.
PoetryOaza de liniște reprezintă locul unde mă retrăgeam ori de câte ori sufletul îmi era trist. Acolo îmi găseam liniștea de care aveam nevoie și refugiul din fața sentimentelor. Doar acolo mă simțeam în largul meu. Adâncit în metaforele cuvintelor, regă...
