Frunze reci, frunze ruginite,
Cad una câte una pe pământ.
Dezbracă plopii ce stau cu braţele întinse
Lovite crunt, de ploaie şi de vânt
Se pierde-ncet şi verdele de vară,
Sub umbra teilor dezveliți,
E frig, - toamna s-a întors la noi iară
Cu paşi melancolici dar totuşi grăbiţi.
În sufletu-mi debusolat de tristeţe,
Nu mai e soare, nici cântec divin.
Nu-şi mai au loc, nici visele îndrăznețe
Căci eu plec - şi nu vin.
În urma mea, se văd cum pier paşii.
Pe drumul rece plin de noroi.
se-ndeparteaza, fugind ca laşii.
Departe de tine, departe de noi.
Dar când nori grei vor cerne peste noi necazul,
Nici timpul nu-mi va opri pasul într-un loc.
Am să-i schimb, vieţii mele macazul.
Şi la tine am să mă-ntorc.
CITEȘTI
Oaza De Liniște. Memorii.
PoetryOaza de liniște reprezintă locul unde mă retrăgeam ori de câte ori sufletul îmi era trist. Acolo îmi găseam liniștea de care aveam nevoie și refugiul din fața sentimentelor. Doar acolo mă simțeam în largul meu. Adâncit în metaforele cuvintelor, regă...
