Oaza De Liniște. Memorii.

57 Vino, femeie.

Vino în tihnă, femeie,
să sorbim o cupă de vin!
din dulce-aromă,
a nectarului divin.

Și sub ploaia de cuvinte.
Să fim singuri, doar noi doi,
să nu pese că cheltuim ore,
pe tot ce-nseamnă noi.

Cu limbile despleticite,
să vorbim despre toate și nimic.
Despica-vom universul,
cu-n aer academic.

Iară-n scena acea nocturnă
să râdem ca doi actori,
de obrajii tăi cei mici,
în care apar bujori.

Târziu în noapte,
vom fredona un cânt.
Tu despre iubire.
eu despre al meu vin sfânt.

Să ne lăsăm duși de val.
Și, buimăciți de alcool,
tu să-mi săruți gâtul.
Eu, al tău umăr gol.

Să lăsăm să cânte-n voie, soba,
unde trei vreascuri ard.
Iară pe noi să ne mistuie iubirea,
cu jocul lui hazard.

Să-ți pleci ușor capul,
pe-al meu umăr obosit.
Eu să-ți sărut fruntea,
tu să-mi râspunzi, negreșit.

Să tremur ca frunza
când gingașele-ți mângâieri,
îmi sărută ochii,
dornici de plăceri.

Să te sorb, cu totul!
În acea lumină, palidă, domoală,
când trupul tău angelic
va râmăne, goală, goală.

Cu mișcări unduioase,
nerăbdătoare și lascivă.
Împărtăși-vei acea dorință,
nevinovată și comună.

Cu brațele înlănțuite,
în săruturi să ne contopim.
Căci dulce este păcatul.
Venită. La un pahar de vin.

Cu dezmierdări dulci, tandre,
ne vom săruta tot mai apăsat.
Tu, mă vei iubii ca o soție.
Eu, ca iubitul tău bărbat.

Și ne vom iubi-n taină,
ca-n cel mai tainic vis.
Ca o răsuflare aburintă-n ger.
Și-un foc, ce-n inimă stă aprins

Și-mi vei vorbii, femeie,
de casă, viitor și copii.
Eu, mut, voi sorbi clipa.
Ca și când mâine nu vei mai fi.

Ca și când de mâine.
Din nou! Am să te chem.
să vi in tihnă, femeie,
pe-al meu umăr capul să-ți răzemi.

Să vorbim pe îndelete,
din puținele cuvinte, ce ne-au râmas.
Să cheltuim în neștire.
iubita mea - soție - ceas după ceas.