Se dezbracă de frunze plopii,
scuturate de furtună.
Agiați, din tot rărunchi,
pământului se închină.
Dinspre munți, curgând în valuri.
Norii gri, lovesc puhoi
cu picuri reci și împietrite
peste a-lor brațe goi.
Șuieră vântul printre frunze
spumegând picurii reci.
Un vals de toamna - foarte târzie
Se aude, prin pustiile poteci.
Cu privirea câtre ceruri,
căutându-l, parcă, mai insistent.
Se stinge soarele după nori,
tot mai molatic, tot mai absent.
Și, tot mai molatec și tot mai absent
sunt, în lumea mea deșartă.
Iară cu toamna de afară,
Se înfrățite, ființa mea întreagă.
CITEȘTI
Oaza De Liniște. Memorii.
PoetryOaza de liniște reprezintă locul unde mă retrăgeam ori de câte ori sufletul îmi era trist. Acolo îmi găseam liniștea de care aveam nevoie și refugiul din fața sentimentelor. Doar acolo mă simțeam în largul meu. Adâncit în metaforele cuvintelor, regă...
