Oaza De Liniște. Memorii.

14 Iubirea - un mister.

Privesc în jurul meu și totu-i atât de rece,
Și lumea, parcă a luat-o pe contrasens,
Mă face să-ntreb, dacă viața asta care trece,
Oare cu adevărat are vreun sens?

Închid ochii, încep să visez,
În gândul meu mă întreb, cum ar fi dacă?
Viața mea aș putea să o trasez,
Ca ea fericit să mă facă.

Văd lumea ținându-se de mână,
Și-n ochi cum se privesc.
Se prefac, că sunt fericiți împreună,
dar prin cuvinte, se amăgesc.

privesc adânc în suflet, nu-mi vine să cred
ce pustiu e in mine!
Iar nimic nu mă face c-aș putea să sper,
că mâine îmi va fi mai bine.

Mă-ntreb în gândul meu, oare ce-mi lipsește,
Și ce lucru m-ar face fericit?
Dacă cineva mi-ar spune că mă iubeste,
oare m-aș simți, că sunt iubit?

De multe ori nu înțeleg rostul iubirii,
Când spui te iubesc, nu pot să-l înțeleg.
Căci uneori, iubirea pe toți ne sortește pieririi,
Atunci când, din roadele ei, nu știi ce să culegi.

Și ce este iubirea? de stai să te gândești.
Un lucru ce îl simți! dar nu-l vezi.
Nu poți nici să-l atingi! chiar de ți-l dorești,
Și totuși, uneori, te face în ea să crezi.

Și-ți v-a da aripi, ca un înger te vei simți,
Vei simți acei fiori reci, fiori ai iubirii,
-Ce, sufletul ți-l vor năpădii-.

Și-ți va da tot, și rău, și bine, tot ce de ea va ține...
Dar, mai mult decat îmi va da ea, eu n-am să cer
Căci pentru mulți, ca și pentru mine,
Iubirea, va rămâne un mister.