De va venii la tine toamna
Aruncându-și în urmă bruma
Să nu te frământe gândul
C-ar să-ți șteargă de pe cărări urma.
Vă șuiera iernatic vântul.
Peste crestele cerești
Aducând cu sine picuri
Pe-ntinsele poteci.
În nespusa lor tulburare
Codrii îți vor rămâne alături.
Cuminți - dar cu ardoare
Își vor așterne frunza-n rânduri.
Sub covorul - larg întinsă,
Zgribuliți, vor căuta culcuș.
Toamna lungă - ruginie,
va muții cântul de greieruș.
Dar vor murmura norii în risipite șoapte.
În freamăte lungi - un blând tumult.
Vor fredona romanța unei iubiri neîntinate.
A unor pașii ce nu s-au văzut de mult.
De va venii la tine toamna
Udă - fără veșmânt
Risipind în văzduh parfumul
Gutuielor, căzute pe pământ.
Sunt semne - a mea iubită!
Aprinde-n sobă focul cel zglobiu.
Apoi pe tainica prispă
M-așteaptă până-nceasul cel târziu.
În freamătul serii
Negreșit când am s-apar
Hăituit de jinduire,
În brațe tu să-mi sari.
Și-n mii de săruturi
Cuprinși de-acel dor înflăcărat.
Să mușcăm în neștire
Din dulcele păcat.
Să privim picturii hoatici
Prelingându-se pe geam muți.
Ascultând cântul toamnei, iubito.
Chemându-ne - în dansului ei plăcut.
CITEȘTI
Oaza De Liniște. Memorii.
PoesíaOaza de liniște reprezintă locul unde mă retrăgeam ori de câte ori sufletul îmi era trist. Acolo îmi găseam liniștea de care aveam nevoie și refugiul din fața sentimentelor. Doar acolo mă simțeam în largul meu. Adâncit în metaforele cuvintelor, regă...
