59. De va venii.

20 4 3
                                    

De va venii la tine toamna
Aruncându-și în urmă bruma
Să nu te frământe gândul
C-ar să-ți șteargă de pe cărări urma.

Vă șuiera iernatic vântul.
Peste crestele cerești
Aducând cu sine picuri
Pe-ntinsele poteci.

În nespusa lor tulburare
Codrii îți vor rămâne alături.
Cuminți - dar cu ardoare
Își vor așterne frunza-n rânduri.

Sub covorul - larg întinsă,
Zgribuliți, vor căuta culcuș.
Toamna lungă - ruginie,
va muții cântul de greieruș.

Dar vor murmura norii în risipite  șoapte.
În freamăte lungi - un blând tumult.
Vor fredona romanța unei iubiri neîntinate.
A unor pașii ce nu s-au văzut de mult.


De va venii la tine toamna
Udă - fără veșmânt
Risipind în văzduh parfumul
Gutuielor, căzute pe pământ.

Sunt semne - a mea iubită!
Aprinde-n sobă focul cel zglobiu.
Apoi pe tainica prispă
M-așteaptă până-nceasul cel târziu.

În freamătul serii
Negreșit când  am s-apar
Hăituit de jinduire,
În brațe tu să-mi sari.

Și-n mii de săruturi
Cuprinși de-acel dor înflăcărat.
Să mușcăm în neștire
Din dulcele păcat.

Să privim picturii hoatici
Prelingându-se pe geam muți.
Ascultând cântul toamnei, iubito.
Chemându-ne - în dansului ei plăcut.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 23, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Oaza De Liniște. Memorii.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum