Ploaia a trecut și totul pare atât de curat.
Așa cum ploaia a trecut, și tu ai plecat...
Dar - ploaia a lăsat în urmă un curcubeu,
Iar tu amintiri plăcute, de care îmi voi aminti mereu.
Îți aduci aminte clipa, când ne țineam de mână,
Iar prin ploaia rece, fugeam împreună?
Priveam cerul trist și-nnourat
Și dor ne era de soare, căci ne era atât de drag.
Eram singuri doar noi doi,
Pe drumul rece, plin de noroi.
Alergam desculți, ținându-ne de mână
Eram fericiți, căci eram împreună.
Aș vrea să dau timpul înapoi,
Să fim iarăși doar noi doi.
Pe drumul rece și pustiu,
Să fie seară, să fie târziu.
Să privim cerul înstelat,
Pe care nori l-au spălat.
Cu degetul să căutăm printre stele,
Steaua noastră ce stă ascunsă între ele.
Să pășim pe drumul rece, încrezători.
Vântul să ne provoace numai fiori.
La pieptu-mi să te strâng ca-să te încălzesc,
Iar la ureche vorbe dulci să-ți șoptesc.
Să te mint ușor să te amăgesc,
Să-ți vorbesc într-una, fără să mă opresc.
Ca-să nu-ți dai seama ce voi încerca,
Să rămâi surprinsă, când te voi săruta.
Dar - ploaia a trecut și totul pare atât de curat,
Iar împreună cu ploaia și tu - ai plecat.
CITEȘTI
Oaza De Liniște. Memorii.
PoetryOaza de liniște reprezintă locul unde mă retrăgeam ori de câte ori sufletul îmi era trist. Acolo îmi găseam liniștea de care aveam nevoie și refugiul din fața sentimentelor. Doar acolo mă simțeam în largul meu. Adâncit în metaforele cuvintelor, regă...
