Când sufletu-mi rece
De trup se va despărţi.
Tu soare încălzește-mi,
Spre moarte pașii.
Când cuprins de spaima morții,
Vino întrajutor,
Și ține-mă de mână,
Al meu inger păzitor.
Ai grijă de trupul meu,
Si fă ca să rămână,
Veșnic tânăr și frumos,
Tu, dragă țărână!
Să-mi ții de cald,
Când în tine voi fi pus.
Și-n veci voi dormi,
Somnul - ce m-a răpus.
Iar tu cruce drag,
Să porți în astă lume,
Ca toții să știe,
Și de-al meu nume.
Iar în ziua de apoi,
Un nou trup să-mi dați,
Voi nori, plini de apă,
Ce pământul îl udați.
Să-mi îmbraci în verdeață,
Tot trupul meu gol.
Ca ea să fie bogat,
Asemeni unui ogor.
Peste mormant să-mi așterni,
Roua dimineții de pe flori.
Și fi tu cel care ma va plânge -
Vântule, cu atata dor.
Să cânți în fiecare seară,
Să-mi cânți la apus.
Tu furtună de vară,
Somnul ce m-a răpus.
CITEȘTI
Oaza De Liniște. Memorii.
PoesíaOaza de liniște reprezintă locul unde mă retrăgeam ori de câte ori sufletul îmi era trist. Acolo îmi găseam liniștea de care aveam nevoie și refugiul din fața sentimentelor. Doar acolo mă simțeam în largul meu. Adâncit în metaforele cuvintelor, regă...
