Cad în rânduri ca pe aleea, parcului cu frunze moarte,
Miile de gânduri negre, devenind tot mai deşarte.
Inima mi-e împietrită - e tăcută, nu mai bate,
Şi-n trista mea tăcere paşi pierduţi număr în noapte.
*****
Dintre frunzele vestejite, câte-un greier, îşi înalţă glasul
Zgribuliţi ascunşi sub frunze, la arcuş, îşi plâng necazul.
M-aş opri - să-i ascult o clipă, să-mi plâng cu ei durerea,
Dar nu vreau să-ncep a sugruma de gât iubirea.
*****
Îmi tărăi paşii printre frunzele vestejite, ochii-mi goi privesc pierduţi,
Mi-amintesc de-aceea vară fierbinte, când prin iarba alergam desculți.
Dar azi - într-un mănunchi de cuvinte - iubirea toată ce ți-am purtat
Îndepărtându-te de mine, ca pleava grâului - în vânt s-au spulberat.
CITEȘTI
Oaza De Liniște. Memorii.
PoetryOaza de liniște reprezintă locul unde mă retrăgeam ori de câte ori sufletul îmi era trist. Acolo îmi găseam liniștea de care aveam nevoie și refugiul din fața sentimentelor. Doar acolo mă simțeam în largul meu. Adâncit în metaforele cuvintelor, regă...
