Oaza De Liniște. Memorii.

3 O Mamă!

O mamă,bună mamă,
Doar tu ştii cât îţi este de greu.
Să-ţi ştii copiii plecaţi în lume,
Departe de sânul tău.

Să-ţi vezi pustie casa
Şi poarta stănd împietrită.
De mult n-ai încuiato.
Pentru noi o ţii deschisă.

Târziu în noapte intorci fuiorul
Fredonănd un cânt.
Stă şi tata lângă tine,
Suspinănd din când în când.

O lacrimă se prelinge
Pe obrazul tău uscat.
O ştergi cu palma ta bătrână
Ce de-atâtea ori, ne-a mângâiat

In liniştea profundă
Doar suspine se aud,
Ar vrea tata să-ţi vorbească
Dar nu poate, glasu-i este mut.

Atât de greu şi cu sacrificii
Ne-aţi crescut atâţia ani.
Iar acum suntem în lume
Plecați pentru câţiva bani.

Lăsându-vă la bătrâneţe
Singuri şi-n nevoi,
Trecând poate luni la rânduri
Fără să ştiţi nimic de noi.

Bătrâni sunteţi şi bolnavi,
Iar genunchi-ncet vă lasă.
Şi poate n-o să ne mai vedeți,
Adunaţi cu toţii,la aceeaşi masă.

Voi ştiţi ce-nseamnă durerea
Sau din dinţi de câte ori aţi strâns.
De câte ori v-a fost greu în viaţă,
Niciodată nu v-aţi plâns

N-aţi plâns că n-aveţi pâine,
Sau că toate s-au scumpit.
Ci aţi plâns că alţii o să ne cheme,
Iar voi de mult veţi fi murit.