De-ar fi să pleci, nu te opri vreo clipă ca să mă privești.
Nu te uita-napoi,
nu vreau să cazi în ispită și să te întorci.
Mi-e teamă că întorcăndu-te, ai să mă-mbrătișezi
De-ar fi să pleci, lasă-ți lacrimile mie.
Pentru-o clipă, pentru o secundă.
Ca tu să fi fericită pe tot drumul tău.
De-ar fi să pleci,
Să nu mă întrebi dacă voi plânge.
Pentru că mi-e frică că-ți voi mărturisi adevărul.
Că-ți voi spune:
Nu-mi plâng doar ochii,
ci plâng și sufletul și inima
și amintirile, că pleci!
că pleci cu acele clipe trecute,
uitate-n nesfârșita carte a iubirii.
Și,
mi-e teamă că-ți voi mai spune,
că lacrimile curg pentru clipele ce au trecut prea repede,
ce s-au sfârșit printr-un cuvânt.
Și vor dispărea, fără să mă anunțe,
lăsăndu-mă singur.
De-ar fi să pleci, să fugi te rog.
Să fugi cât de tare te țin picioarele.
Să fugi departe de mine.
Căci mi-e teamă că șoapta mea,
te va cuprinde din urmă
și-ți va spune, rămăi!
Și rămânând, vei afla că, eu Te mai iubesc.
De-ar fi să pleci
din ochi nu lăsa lacrimile să cadă fără să te întrebe,
Căci ele vor curge precum o rană adânc deschisă
Și te vor ispiti să te întorci,
din nou, la mine
Pentru a se putea închide.
Și mi-este teamă că întorcăndu-te,
mă vei îmbrățișa, iar eu...
te voi săruta.
Și din acel sărut, se va naște păcatul.
Iar tu și eu, vom fi legați din nou de ea.
CITEȘTI
Oaza De Liniște. Memorii.
PoetryOaza de liniște reprezintă locul unde mă retrăgeam ori de câte ori sufletul îmi era trist. Acolo îmi găseam liniștea de care aveam nevoie și refugiul din fața sentimentelor. Doar acolo mă simțeam în largul meu. Adâncit în metaforele cuvintelor, regă...
