The Good Girl's Bad Boy

8. Rosie este Ramsay-ul poveștii mele (editat)

8. Rosie este Ramsay-ul poveștii mele.

- Te rog, Thalia, vino!

- Nici nu mă gândesc.

- Te iau pe sus dacă nu vii. Te comporți copilărește.

Mi-am scuturat capul, lipindu-mi spatele de zidul școlii. Ne aflam în parcarea din spate iar Jordan încerca să mă convingă să intru cu el în școală, dar refuzam cu încăpățânare.

- Du-te, te rog. Nu sta aici cu mine. O să întârzii.

Era enervat la culme, puteam să-mi dau seama după felul în care mă privea.

- Ce ai prima oră?

Am clipit des, încercând să găsesc ce relevanță avea asta.

- E-Engleză...

- Perfect! Suntem în aceeași clasă! Acum haide, mișcă-ți fundul ăla mai repede.

Mă apucă de braț și mă trase după el, la propriu. Am încercat să mă smucesc de lângă el când mi-am dat seama că se îndrepta către intrarea principală, amintindu-i de consecințele faptelor sale. El pur și simplu se uită la mine și mă întrebă de ce ar trebui să-i pese de consecințe.

- Nu ești în toate mințile.

- Nu vreau să se mai lege de tine din cauza mea, replică cu nonșalanță.

Într-un final am cedat, spunându-i pe cea mai serioasă voce posibilă să se oprească din mers și să se uite la mine.

- Nu pot. Pur și simplu nu pot și nu vreau.

- Scuză-mă că te întreb, dar ești cumva masochistă? Pentru că altfel nu-mi pot explica de ce accepți să fii târâtă în noroi de ei.

Sângele îmi fierbea până și-n urechi de furie. Dacă uram ceva cu adevărat pe lumea asta, atunci erau oamenii care trăgeau concluzii atât de pripit. Nu, nu eram masochistă, dar nu-mi doream să fiu o povară pentru ceilalți.

- Asta nu e treaba ta. Nu știu ce urmărești, dar nu cred că faci asta degeaba.

Se încruntă la mine.

- Ce vrei să spui?

Îmi încleștasem pumnii atât de mult încât noadele degetelor mele deveniseră complet albe. Cum puteam să-i spun ce credeam cu adevărat despre el? Nici eu nu puteam să admit lucrul ăsta, pentru că o parte din mine știa deja că nu e adevărat.

- Nu... nu cred că vrei să faci asta degeaba. Poate că mă consideri naivă și complet inconștientă de lumea din jurul meu, dar nu m-am născut ieri. Cunosc genul de băieți ca tine, care probabil se comportă frumos cu o fată până când primesc ce doresc.

Își luă mâna de pe mine, privindu-mă de parcă eram Moș Crăciun sau Zâna Măseluță. Mi-am coborât privirea, refuzând să-l privesc din nou.

- Tu ai impresia că vreau să mă culc cu tine?! aproape că strigă el. Ai luat-o complet razna? Ce te face să crezi așa ceva?

Auch.

- Pentru că asta faceți voi! am strigat înapoi. Ne faceți să credem că sunteți niște adevărați zei și după ne spulberați visele!

Își închise gura, după care făcu câțiva pași înapoi.

- Nu credeam că ai o impresie atât de proastă despre mine.

Auch din nou.

***