The Good Girl's Bad Boy

13. Era o ciudată combinație între Will Herondale și Magnus Bane

13. Era o ciudată combinație între Will Herondale și Magnus Bane.

Două zile mai târziu, în timp ce mergeam spre casă, Jordan îmi dă o veste cu un zâmbet enorm pe față:

- Am fost suspendat!

- Ești cea mai idioată persoană pe care am avut ghinionul de a o cunoaște.

- Dar nu a fost așa rău! se plânse el precum un copil de cinci ani.

- Ai fost suspendat! am continuat eu pe un ton frenetic. Ce vor zice părinții tăi când vor afla?!

Strâmbă din nas și se concentră asupra drumului.

- N-ar fi prima oară... șopti cu un mic zâmbet.

Privirea pe care i-am aruncat-o după asta fu suficientă pentru a-l face să tacă și să conducă în liniște către casa bunicilor mei.

Nu-mi venea să cred cât de nechibzuit putea să fie o singură persoană. Oftând, m-am întins pe spate și am încercat să-i ignor flueratul nonșalant.

Se gândise că ar fi super amuzant să schimbe soluțiile din laboratorul de chimie împreună cu Daniel, lucru ce a cauzat o explozie urâtă -- în special pentru anumite persoane pe care nu le înghit. Reușise să scape de asta la început, dar când pătrunse în biroul directorului și făcu un anunț cum că profesorul Isaiah se holbează prea mult la fundurile fetelor în timpul orelor de sport și că secretara școlii, doamna Milligan, are o rezervă secretă cu alcool, directorul se prinse cine era făptașul. Oh, să nu mai menționez că atunci când încercă să-l prindă Jordan trase alarma de foc, cauzând o mare nebunie și enervând o duzină de pompieri.

Dar din perspectiva lui nu era așa rău.

Când am ajuns în fața casei bunicilor mei m-am rugat ca nemernicul ăsta să nu facă sau să spună vreo prostie. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să fiu făcută de râs chiar și în fața bunicilor mei.

- Thalia, scumpo, în sfârșit! strigă bunica mea (cealaltă bunică -- mama tatălui meu, cea care, din fericire, era în viață) înainte să apuc să bat la ușă, deschizând-o larg. Te-am așteptat de o groază de vreme, credeam că am să dau ortul popii până o să apari tu. Oh, cine e frumușelul ăsta?

Jordan rânji de parcă fusese complimentat de o zeiță, nu bunica mea de șaizeci de ani.

- Permiteți-mi să mă prezint, spuse în timp ce-i luă mâna bunicii și i-o sărută. Jordan Dare, la dispoziția dumneavoastră.

Îi aruncă un zâmbet șarmant în timp ce bunica era gata să leșine. Uram să o spun, dar era o ciudată combinație între Will Herondale și Magnus Bane, frumusețe demonică și maniere sofisticate la un loc.

- Măi să fie, Thalia, unde ai ținut băiatul ăsta ascuns până acum? Credeam că o să fii singură pentru totdeauna, dar văd că toate rugăciunile mele te-au ajutat.

- Bunico! am strigat jenată. Nu e p-prietenul meu, am spus apoi mai încet.

- Oh, nu te mai plânge atât. Ai grijă să nu-ți scape, e prețios. Și atractiv. Intrați!

Jordan chicoti în urma mea, știind că eu eram gata să intru în pământ. Oricât de enervantă putea să fie bunica uneori, nu puteam să nu o iubesc -- era cel mai apropiat lucru pe care-l aveam de o mamă, având în vedere că a mea nu prea petrecea timpul cu mine.

- Am pregătit prăjiturile tale preferate! anunță ea din bucătărie, făcându-mi aproape imediat inima să tresalte în piept. Oh, și laptele tău.