Thalia Pierce nu a fost niciodată tipul de fată care se culcă târziu, flirtează sau care stie cum să se comporte în preajma băieților. Era genul de fată care iubea cărțile si îsi petrecea timpul între patru pereți, pierzându-se printre paginile cărț...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
18. Asta este definiția mea pentru patetic.
- Deci, Jordan, ce cauți aici, mai exact? i-am întrerupt din conversația lor extrem de importantă în care Jordan încerca să afle cât mai multe chestii despre el. Cum de ați ales să veniți exact la acest restaurant? Din toată Roma?
- Cum adică de ce? Acest local are reduceri de peste 50% iar voi aveați deja o rezervare, nu puteam să nu intrăm! spuse și întreaga masă începu să râdă.
Nu mai aveam mult și săream la gâtul lui.
Dar nu în sensul ăla.
- Dacă mă scuzați, trebuie să merg la toaleta fetelor împreună cu Keira, o prind rapid de mână și mă ridic de pe scaun. Și Jordan.
- Oh nu-i nevoie, mulțumesc, nu am nevoie la baie, intervine el. Plus că trebuie să mă decis ce să mănânc, sunt atâtea...
- Taci din gură și mergi, am scrâșnit eu din dinți, lovindu-l pe sub masă. Revin într-un minut, i-am zâmbit dulce lui Julian.
- Fetele astea... murmură pe înfundate Jordan în timp ce o trag pe Keira către bufetul din colțul restaurantului, asigurându-mă că nu ne ascultă nimeni.
- Bun, de ce nu începeți voi să vorbiți?
- Păi, începu Jordan dar l-am întrerupt imediat.
- Nu tu. Keira, poți să începi.
Se balansă nesigură pe tocurile ei de aproximativ șapte centimetri ce se asortau cu rochia ei roz pal. Până și părul ei era frumos aranjat, ca și cum avea să fie domnișoară de onoare la o nuntă.
- Ne era tare poftă de niște paste și ăsta era primul local de care am dat, zâmbi ea dulce. Nu am vrut să-ți întrerupem întâlnirea, ne pare sincer rău.
- Jalnic, mi-am scuturat capul, neluându-mi ochii de la ea. Jordan, tu ce scuză ai? Ce a fost în capul tău să vii aici și să-mi strici complet întâlnirea și viața mea socială?
Arăta mai mult încântat decât vinovat. Urgh, cât de greu era să scoți reacția dorită de la băiatul ăsta? Nu aveam tot timpul din lume și nici nervii necesari pentru așa ceva. Pur și simplu mă privea de sus, abținându-se să nu izbucnească în râs.
- Nu îmi pasă de viața ta socială, spuse cu aroganță.
- Desigur, îmi rotesc ochii mânioasă. Deci nu îți pasă de viața mea socială și nici de întâlnirea mea? Atunci de ce ești aici, domnule nepăsător? Poate pentru că ești puțin gelos?
Pufni zgomotos în ciuda faptului că se albi la față și câștigă o privire dubioasă din partea verișoarei mele.
- Nu sunt gelos. Îmi este doar foame. Keira, ce-ar fi să mergem să încercăm friptura de pui? întrebă și cu asta o trase înapoi pe Keira la masă, lăsându-mă plină de nervi.
