The Good Girl's Bad Boy

15. Mai degrabă aș vorbi cu o statuie decât cu tine, amice.

15. Mai degrabă aș vorbi cu o statuie decât cu tine, amice.

Plimbările nocture erau frumoase și liniștitoare.

Plimbările nocturne în Roma erau atât enervante cât și de zece ori mai bune.

Ne-am plimbat prin zona hotelului până am ajuns aproape de Piazza Navona, pustie la ora asta târzie. Doar fântânile continuau să facă zgomot, îngerii de pe ele strălucind deasupra apei. Jordan părea la fel de fascinat ca mine de toate statuile și arhitecturile clădirilor -- Europa era, fără îndoială, o lume complet diferită în care mi-aș dori să trăiesc. În comparație cu America aici istoria era mult mai vastă și plină de mistere, oferindu-ți șansa să pătrunzi într-o lume complet diferită.

- Ce vrei să facem mâine? mă întrebă în timp ce treceam prin fața unor restaurante închise.

- Tu ce crezi? Mergem să vizităm Vaticanul, și vreau să vedem și Forumul Traian, Colosseumul, muzeele de artă, Fontana--

- Woah, stai așa, mă opri el. Te-am întrebat ce vrei să facem mâine nu metode prin a mă ucide rapid. E imposibil să le vezi pe toate într-o singură zi.

Ah, da. Uitasem de mica asta problemă.

- Vreau să văd totul, am zâmbit larg. Vreau să văd operele de artă și cele mai vechi construcții de aici. Chiar și micile magazine cu suveniruri, străzile, oamenii, absolut totul. Sper că n-ai de gând să cauzezi prea multe probleme, totuși.

- Eu? Probleme? Pff, în nici un caz! râse el. Sunt un înger.

Nu era un înger și cu siguranță nu se ținuse de promisiune.

- Aveți idee cât de periculos este ceea ce ați făcut?

- Oh haide, n-a fost așa rău! se plânse Jordan.

- Domnișoară, aveți ceva de declarat?

M-am încruntat la el și m-am gândit dacă era o bună idee să le propun să-l pună pe scaunul electric.

- Pe lângă faptul că e un complet idiot? Nu, nimic important.

Ne aflam în clădirea Vaticanului sub paza gărzii elvețiene. Bine, nu eu mă aflam, ci Jordan -- după ce ne-am certat toată dimineața cum că eu nu știam să ajung aici și el habar n-avea să folosească o hartă, am ajuns la concluzia că metroul este cea mai bună opțiune. Acolo a continuat să strige și să țipe de parcă era în junglă și imediat ce am ajuns la Vatican, calvarul începu; poze indecente cu statuile, țipatul în piața Sfantului Petru cum că era sânge peste tot (nu vreți să știți în câte limbi am fost înjurați), avansurile pe călugărițe și întrebări și mai indecente pentru preoți. Dar cel mai grav a fost încercarea lui să sară de pe clădire în grădinile interioare pentru că, și citez, "iarba acolo părea mai proaspătă și florile mai frumoase, iar intenția mea e ta de a-ți aduce cel mai frumos trandafir de acolo."

Nu trebuia să fii Einstein ca să-ți dai seama că încerca să mă convingă să le spun gărzilor că fusese doar un accident și nu o încercare teroristă asupra Papei.

- Sunteți liberi atunci, declară el. Vă rog nu mai provocați alte incidente neplăcute.

- Hei, credeți că pot să primesc un autograf de la Papa? Sau măcar o poză? Vreau să-i fac în ciudă bunicii mele. Mare fană.