The Good Girl's Bad Boy

21. Vrei să spui că nu vrei să te culci cu mine?

21. Vrei să spui că nu vrei să te culci cu mine?

Thalia

Ziua fusese nu doar obositoare, ci și al naibii de incitantă. Împreună cu Jordan am vizitat castelul Sant'Angelo unde m-am pierdut imediat de realitate, captată de vechimea clădirii ce părea că nu mai are sfârșit și greutatea amintirilor ce-o purta. Ca o tânără artistă eram capabilă să observ mici detalii pe care lumea de obicei nu le vedea și indicii atât la persoane cât și în obiecte. Cu toate că acest loc avea un aer impunător și rece, se simțea o urmă de umanitate aici, amintindu-mi imediat de Lucrezia și Cesare.

Poate ei au fost cei care au lăsat această urmă.

Însă imediat ce am ajuns într-un colț întunecat și ferit de privirile oamenilor imaginația îl lovi din plin pe Jordan și nu pierdu timpul. Scurta noastră sesiune de sărutat fu întreruptă de un băiat de cinci ani ce părea atât de captivat de ce făceam noi încât a întrebat-o pe mama lui dacă poate să ne filmeze.

- Vezi, devenim modele pentru cei mici, zise cu mândrie.

- Sigur, l-am aprobat eu. Eu pentru artiști iar tu pentru delicvenți.

Ne-am petrecut restul zilei pe treptele din piața San Pietro din Vatican ce era la câțiva pași de castel, analizând și bârfind oamenii ca niște fete din generală.

- Tipul ăla e ciudat, am remarcat în timp ce arătam cu privirea către un bărbat în vârstă. Pare un pedofil.

- Dar ce zici de asta?

Indică subtil către o femeie de douăzeci și ceva de ani, cu o rochie decoltată și ce-i scotea în evidență figura extrem de subțire. Ceea ce mi se părea bizar era machiajul cu verde și roșu, pantofii aurii și geanta mov.

Arăta ca un păun beat.

- Îmi place cum arată, dar machiajul ăla ar trebui să fi fost reprodus în Chucky.

Aprobă ușor, părând prins de vorbele mele.

- Îți place cum arată? se încruntă.

L-am privit de parcă era nebun și am încuviințat ușor din cap. Oricât de groaznic era acel machiaj mi-era greu să nu-i invidiez figura slabă și talia de viespe, ceva ce orice femeie și-ar dori.

- Thalia, nu te compara cu ea. Probabil e anorexică și nimănui nu-i plac fetele atât de slabe încât să-ți fie teamă să pui mâna pe ele.

Îmi smotoci părul precum unui copil și mă cuprinse în brațe, zâmbind.

- Nu știu dacă te ajută sau nu, dar aș prefera să mă holbez la acel corp superb al tău decât la oase, zise cu nonșalanță, făcându-mi cu ochiul. Plus că nu va avea niciodată șoldurile tale.

- Jordan!

- Gata, gata, râse el. Am terminat.

*peste câteva zile*

Ca orice altă fată, evitam trei lucruri: kilogramele în plus, să fiu prinsă cu minciuna și să mă cert cu prietenul meu. Desigur, uneori o facem doar de dragul de a menține lucrurile interesante.

- Te rog Jordie, știi cât de mult urăsc chestiile astea!

Își scutură capul în mod repetat fără să-și ia privirea de la ecranul TV-ului.

Mi-am înclinat capul și l-am privit în speranța că-mi va acorda măcar atenție, însă n-aveam parte de așa ceva. Ne apropiam de sfârșitul sejurului nostru în Roma și oricât de mult regretam să plec de aici, mai aveam un loc de vizitat.