Omul, pionul destinului

Capitolul XII: Disperare

M-am intors sa imi termin treaba pe care din cauza unui idiot nu am putut noaptea trecuta, spune o voce pe care nu o cunosc ascunsa in intuneric.

- Cine esti? tip eu cand vad stralucurea unei lame de cutit. Ce vrei de la mine?

- Doar viata, nimic mai mult!!

- Ajutor! tip cat ma tin plamanii.

- Nu te aude nimeni draga mea, acum nimeni nu te va mai salva iar eu imi pot duce razbunarea la bun sfarsit! imi spune cu o voce care ma sperie.

- Cine esti? Ce ti-am facut de vrei sa te razbuni pe mine? Arata-ti fata! ii tip eu in momentul in care vad ca stralucirea lamei cutitului se apropia spre mine...

- Mi-ai luat tot ce ma facea o persoana normala, doar tu esti vinovata si pentru asta meriti sa mori! tipa isteric

- Arata-mi fata, vreau sa stiu cine esti... tip eu foarte puternic.

- Draga mea, Carolina....Carolina....trezeste...te aude tot spitalul... Carolina... tipa mama incercand sa ma trezeasca.

Ma trezesc cu lacrimi in ochi si foarte speriata, nu intelegeam ce se intampla, doar am luat-o pe mama in brate si am dat drumul la lacrimi...

- A  fost doar un vis draga mea... . A trecut...acum esti in siguranta...imi spune incercand sa ma linisteasca.

- Doar un vis? Totul a fost doar un vis? ma intreb neputand sa cred ca este adevarat.

Ma uit rapid la masuta din salonul meu si observ buchetul de flori adus de Nasty...deci vizita lui nu a fost doar un vis...dar de ce nu imi amitesc cum am adormit si mai ales de cand dorm...

- Cat este ceasul mama? De cat timp dorm? o intreb.

- Este deja noapte draga mea, dormi de vreo cateva ore!

- De cateva ore? o intreb eu surprinsa. Cum de nu imi amintesc momentul in care am adormit?

- Nu stiu draga mea...

- Mama, este o femeie...persoana care a incercat sa ma omoare pe mine este o femeie... Visul pe care l-am avut a fost o premonitie...Se v-a intoarce sa isi duca crima la bun sfarsit...Ma vrea moarta, este nebuna,  mi-a spus ca i-am luat tot ce o facea o persoana buna, normala... Se v-a intoarce...trebuie sa plec de aici... ii spun astea mamei pe un ton disperat in timp ce incercam sa ma ridic din pat pentru a pleca cat mai repede de acolo.

- Draga mea, linistestete...cel care a vrut sa te omoare este inchis acum...nu este o femeie...a fost doar un vis, nu a fost nimic real... imi spune ea incercand sa ma linisteasca si sa  ma tina pentru a nu ma da jos din pat.

- Este o femeie, sunt sigura... Nu a fost un simplu vis acela... A fost o premonitie, ii tip eu incercand sa ii explic.

- Persoana care a incercat sa te omoare este un barbat pe care tu il cunosti foarte bine, imi spune ea pe un ton destul de calm.

- Cine este? Zimi numele persoanei care ma vrea moarta... ii tip eu in timp ce ma eliberez din bratele ei si ma deconectez de la toate aparatele la care eram conectata, lacrimile imi curgeau necontenit...

- Ia loc draga mea si iti spun imediat... imi spune ea speriata de atitudinea mea.

- Zimi cine este! tip din toate puterile...nu stiu cum de ma puteam tine pe picioare, doar ca simteam  ca sangele imi pulseaza mai puternic in vene, eram nervoasa, adrenalina imi dadea putere...

- De ce taci? Zimi cine este... ii tip eu din nou doar ca de data asta mai puternic decat toate datile.

- Denis! imi spune ea cu o voce inceata